Citatul zilei

VOIOS ERA ÎNTRE COPII CA UN PRUNC

Sfantul Efrem Sirul

Voios era între copii ca un prunc, și înfricoșător era între îngeri ca un Stăpân.

Sursa: 

Sfântul Efrem Sirul 306 - 373

STROPUL DE APĂ

Sfantul Ioan din Kronstadt

Fiecare gând, bun sau rău, fiecare dorință, intenție și cuvânt sau faptă fac să se producă anumite schimbări în inimă: spre liniște sau spre neliniște, spre bucurie sau spre întristare, acestea toate fiind determinate de acțiunea pe care o exercită asupra inimii Dumnezeul duhurilor și a tot trupul, cel care se reflectă într-un suflet binecredincios, întocmai ca soarele într-un strop de apă. Cu cât este mai curată picătura, cu atât mai bună și mai deslușită este imaginea reflectată; cu cât este mai tulbure, cu atât este mai neclară, iar atunci când sufletul se află într-o stare de necurăție și întunecare extremă, nu se mai reflectă nimic, sufletul rămânând cufundat în beznă duhovnicească și în totală insensibilitate. Un asemenea om are ochi, dar nu vede, are urechi, dar nu aude.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 13.

CERUL ȘI PĂMNTUL

Sfantul Tihon din Zadonsk

Privești cerul care-i atât de minunat, înalt și întins, împodobit cu felurite stele; soarele și luna, care strălucesc, luminând întreaga lume; norii care, trecând prin văzduh dintr-o parte în alta și asemănându-se cu niște burdufuri, izvorăsc ploaie și ne adapă grânele. Simțurile și mintea îți înfățișează pământul cu tot ce-l umple: cu pomi și ierburi, cu dobitoace și fiare, cu mări, lacuri, râuri, izvoare și cu celelalte podoabe ale sale. De la cele văzute înalță-te cu mintea la cele nevăzute, de la contemplarea lumii - la Ziditorul ei. Să-ți fie această împrejurare un prilej pentru a te minuna: 1) de măreția Dumnezeului nostru, Care pe toate acestea din nimic le-a izvodit cu un singur cuvânt (Facerea 1); 2) de înțelepciunea Aceluia, Care atât de înțelept le-a făcut pe toate; 3) de bunătatea Lui, Care pe toate acestea pentru noi le-a zidit. Cel ce va cugeta astfel și prin zidire va cunoaște puterea, înțelepciunea și bunătatea Ziditorului va fi răpit cu duhul și întru bucurie va cânta dimpreună cu Psalmistul: "Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne! Toate întru înțelepciune le-ai făcut" (Psalmul 103, 24).

Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

OMUL

Omul încă nu s-a descoperit pe sine. Pe harta cunoașterii, ca o imensă pată albă, stă în fața omului ființa sa. Pe om trebuie să-l privești cu cel mai înalt respect dar și cu adâncă compasiune, cu încredere dar și cu prudență, ca pe un copil ce e în stare oricând de cele mai senine drăgălășenii, însă și de greșeli ireparabile. "Adame, Adame, unde ești?" Strigătul acesta al lui Dumnezeu e o chemare permanentă. Orice om de pe pământ aude în adâncul făpturii lui, în profunzimea ființei sale, această voce. Pentru mine omul nu este un semn de întrebare ci unul de exclamare, care confirmă existența Creatorului. Noi înșine suntem argumentul existenței lui Dumnezeu.

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseții lăuntrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 83-87

COMODITĂȚILE LUMII

Sfantul Ioan din Kronstadt

Nefericit este cel ce iubește peste măsură comoditățile vieții și care s-a înconjurat cu acestea. La orice inconfort se va simți stingherit, dezarmat, fiindcă nu este obișnuit să rabde. și totuși, toată viața creștinului este "inconfortabilă", o cale îngustă și plină de asperități, o cruce care impune privațiuni și cere o imensă răbdare. Nu umbla după un trai lesnicios, nu îndrăgi înlesnirile lumii acesteia, ci iubește pe Hristos, purtătorul Crucii. Rabdă strâmtorările, obișnuiește-te cu ele. "M-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am" (Filipeni 4, 11), spune Apostolul. Nefericit este cel ce iubește zorzoanele, cel ce caută să-și împodobească trupul cu ele. El nu se va mai putea strădui să-și împodobească așa cum se cuvine sufletul, prin credință, dragoste, blândețe, smerenie, adevăr, răbdare.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 344-345.

PENTRU OAMENI

Sfantul Luca al Crimeei

Dacă nu poți să faci pentru oameni un bine mare, străduiește-te să faci măcar unul mic.

Sursa: 

Sfântul Ierarh Luca al Crimeei 1877 - 1961

MAREA

Marea este cea care păstrează și sporește la infinit freamătul pădurilor, murmurul izvoarelor și licăritul stelelor. "Thalassa, Thalassa", răsună ca o invocare din antichitate, prin care, de-a lungul mileniilor, ființa omenească și-a mărturisit extazul. Un colț de natură, un crâmpei de cer, un amurg sau niște zori vor înălța, vor face să tresară veac de veac inima omenească.

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseții lăuntrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 34, 5

MUSTRAREA

Sfantul Ambrozie de la Optina

Cine ne mustră ne dăruiește, iar cine ne laudă ne jefuiește.

Sursa: 

Sfântul Ambrozie de la Optina

COLINDELE

Colindele noastre nu fac parte din cântările cultului, dar sunt sfinte ca și cântările slujbelor bisericești. Ele nu fac parte din cântările lumești, dar nu sunt străine de bucuriile pe care creștinul le gustă în doină, în cântecul de leagăn, în cântecul pe care îl cântă românul când se află departe și i se face dor de țara lui, de satul lui, de familia lui. Colindele noastre sunt cântece de leagăn, prin care fiecare creștin și român, de la copilul cel nevinovat până la bătrânul încărcat de ani, le cântă marelui nostru Stăpîn și Împărat...    

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseții lăuntrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 19-20

ILUMINATUL STRADAL

Sfantul Inochentie al Odessei

Lumina harului nu se aseamănă cu lumina înțelepciunii pământești care, ca lumina lămpilor de stradă, luminează în vremea nopții, dar nu încălzește deloc, nefiind în stare a da viață nici măcar unui firicel de iarbă. Dimpotrivă, unde strălucește harul lui Hristos, acolo întreaga ființă a omului se schimbă și ajunge într-o așa stare, precum natura în vremea primăverii. Atunci însuși omul simte că se petrece ceva neobișnuit cu el, că se apropie de un fel de înnoire și regenerare.

Sursa: 

Sfântul Inochentie al Odessei, ânțelepciunea dumnezeiască și rosturile naturii, traducere de patriarhul Nicodim Munteanu,

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente