Citatul zilei

CHIRURG

Sfantul Luca al Crimeei

Ca să se facă cineva chirurg trebuie să se fi născut chirurg. Și trebuie să se deosebească prin trei însușiri: să aibă ochi de vultur, inimă de leu și mâini de femeie.

Sursa: 

Sfântul Ierarh Luca al Crimeei 1877 - 1961

IUBIȚILOR ȘI FRUMOȘILOR

Sfantul Efrem Sirul

Iubiților și frumoșilor, care ieșiți din apa [Botezului] așezați-vă la ospățul pe care vi l-a gătit Fiul Tatălui, Care a pus întru voi lumina Sa!

Sursa: 

Sfântul Efrem Sirul 306 - 373

RAMURA USCATĂ

Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi într-un pom o ramură ce s-a uscat din pricină că n-a mai avut în sine seva care-i ținea viața. Pricepe de aici că întocmai ca o ramură uscată este acel creștin care nu are o credință vie, a cărei viață se vădește prin dragoste și prin celelalte roade ale sale. Unul ca acesta prin nimic nu e legat de Hristos, Care este "vița cea adevărată" (Ioan 15, 1) și nici de creștinii cei neprefăcuți, care sunt duhovniceștile "mădulare ale trupului Său" (Efeseni 5, 30). ânstrăinat va fi el de nădejdea vieții celei veșnice atâta vreme cât va rămâne așa cum se găsește. Pe unul ca el îl înspăimântă Dumnezeu cu Judecata Sa: "Iată, securea stă la rădăcina pomilor și tot pomul care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc" (Matei 3, 10). Această întâmplare și cugetarea asupra ei te povățuiește, creștine, să te cercetezi pentru a vedea dacă ai și tu credința care se arată prin roadele sale, adică prin faptele cele bune.

Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

ARBORELE FIRII OMENEȘTI

Hristos este Dumnezeu nemărginit. El nu S-a răstignit numai pentru credincioși, ci pentru tot omul, de la Adam și până la cel de pe urmă ce va a se naște din femeie. A urma lui Hristos înseamnă a pătimi pentru a vindeca și a mântui întreaga omenire. Nu poate fi altfel. A iubi pe aproapele nostru ca pe noi înșine, a viețui după poruncile lui Hristos ne va duce în grădina Ghetsimani, unde Hristos se ruga pentru lumea întreagă. "Iubește pre aproapele tău ca însuți pe tine". Mi s-a dat să înțeleg această poruncă în chipul unui arbore, cosmic, uriaș, a cărui rădăcină este Adam. Eu nu sunt decât o mică frunză pe un ram al acestui arbore. ânsă arborele nu-mi este străin: este temeiul meu. âi aparțin. A te ruga pentru lumea întreagă este a te ruga pentru acest arbore în întregul său, cu toate miliardele sale de frunze. A urma lui Hristos este a te deschide cugetului lui Hristos ânsuși, ce poartă în Sine omenirea întreagă, întreg arborele, fără a lăsa deoparte o singură frunză. Dacă dobândim această conștiință ne vom ruga pentru toți ca pentru noi înșine. De vom ajunge să fim asemenea chipului lui Hristos, purtători ai întregii omeniri și ai lui Dumnezeu, "eul" nostru va fi chipul Absolutului. în dimensiuni microscopice poate, însă cu adevărat chipul Absolutului. Nu este nimic mai dureros decât a avea dragostea lui Hristos în această lume. Este o luptă de dimensiuni cosmice.

Sursa: 

Arhimandritul Sofronie Saharov, Din viață și din duh, traducere de Părintele Rafail Noica, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2

RUGĂCIUNEA PENTRU LUME

Rugăciunea pentru lume este rodul unei suferințe extrem de adânci și vii.

Sursa: 

Părintele Sofronie Saharov 1896 - 1993

FRUNZELE COPACILOR

Sfantul Ioan din Kronstadt

Ale cui sunt frunzele copacilor? Ale lui Dumnezeu. Ale cui sunt gândurile bune care îți vin în minte? Ale lui Dumnezeu. Cine a dat copacilor, pomilor, însușirea de a se forma și crește în ei o parte lemnoasă, de a se forma și dezvolta în ei frunze, flori și roade? Dumnezeu le-a dat-o. Cine te-a înzestrat cu darul gândirii și al vorbirii? Dumnezeu. Folosesc oare arborii și pomii însușirile pe care le au de la Dumnezeu spre dauna lor? Nu. Folosește oare omul însușirile și puterile ce i-au fost date de Dumnezeu spre dauna lui? Da, folosește. Abuzează de minte, cea dată de la Dumnezeu pentru cunoașterea lui Dumnezeu și a adevărurilor Sale, abuzează de inimă, creată de Dumnezeu pentru a iubi pe Dumnezeu și pe aproapele, pentru a simți comunicarea cu Dumnezeu; abuzează, în sfârșit, de liberul arbitru, care i-a fost dat omului pentru continua sa desăvârșire și pentru a cultiva virtuțile.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 80-81.

VIAȚA COTIDIANĂ

Uneori, când alunecăm în cotidian, firele de nisip ale problemelor zilnice ce ne frământă, deodată se ridică și ne par munți prăpăstioși ce stau gata să ne înghită cu hăurile lor fără fund. Smulgându-ne și ridicându-ne mai sus puțin de acolo, privind aceste probleme în lumina eternității, necazurile noastre se fac așa de mărunte și aștern pe fața noastră un zâmbet și în inimi tăria de a lucra liniștiți la rezolvarea tuturor problemelor cu pace. Vedem că muntele ce ni se părea de netrecut, problema ce ni se părea de nerezolvat, în lumina timpului se dezleagă cu ușurință, se trece fără greutate.

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri în amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 188-189.

MÂNGÂIEREA SOARELUI

Sfantul Ioan din Kronstadt

Așa cum soarele, deși rămâne întotdeauna pe cer, atinge pământul pe toată suprafața sa cu razele sale, ca și când l-ar mângâia cu mii de mâini, transmițându-se tuturor organismelor vii, pătrunzându-le (soarele pătrunde în corpuri cu razele sale), încălzindu-le, însuflețindu-le, împrumutându-le căldura sa, trecând prin corpurile transparente, penetrabile sau reflectându-și strălucirea în transparența lor, iar celor impenetrabile, solide, opace dându-le doar căldură, întocmai și Soarele rațiunii - Dumnezeu, deși rămâne mai cu seamă în cer, își transmite razele întregii făpturi raționale, îngerilor și oamenilor, pătrunzând în ființa lor spirituală, sfințindu-i, întărindu-i, făcându-i să crească așa cum pătrund razele soarelui organismele animale și vegetale, dându-le viață, făcându-le să se dezvolte. După cum soarele, aflat într-un singur loc pe cer, luminează întreg pământul, făcându-i să primească lumină și pe cei buni, și pe cei răi, ființele și lucrurile, tot așa și Domnul, luminează pe toți oamenii cu lumina Sa ipostatică, El fiind Lumina cea adevărată "care luminează pe tot omul care vine în lume" (Ioan 1, 9).

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 79.

GRÂUL

Sfantul Nicolae Velimirovici

Grâul semnifică știința cea dumnezeiască, știința lui Hristos. Sămânța cea bună este opusă neghinei, care simbolizează sămânța cea diavolească. "Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui și a semănat neghină printre grâu" (Matei 13, 25). Creștinii, care poartă întru sine pe Hristos Dumnezeu și Îl sporesc pe El în sufletele lor până la seceriș, vor fi mântuiți; în același timp, cei nepăsători, care cresc iarba cea rea în locul grâului, vor pieri. Despre aceasta a mărturisit și Sfântul Ioan Botezătorul, spunând că Domnul Își curăță aria și adună grâul Său în hambare, iar sămânța cea rea o aruncă în focul cel veșnic. Astfel grâul simbolizează pe drept-credincioșii care păstrează întru sine sămânța lui Dumnezeu, iar neghinele semnifică pe cei fără de Dumnezeu. Sămânța care crește în pământ este închipuire a morții și Învierii Domnului, închipuire a omorârii omului celui vechi și a nașterii omului celui nou în fiecare dintre noi.    

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri și semne, traducere de Gheorghiță Ciocioi, Ed. Sophia, București, 2009, p. 40-41.

NATURA

Sfantul Nicolae Velimirovici

Înțelegerea după literă a naturii - iată definiția păgânismului care-l zdruncină pe om de pe calea lui duhovnicească, în primul rând de la Dumnezeu. "Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr" (Ioan 24, 24). Pentru închinătorii la idoli, ca și pentru filosofii materialiști (unii și aceiași), natura e un fel de carte chinezească. Straniul, neștiutul sul cu caractere chinezești, văzut pentru prima oară, le pare lor un fel de frumoase ornamente, de minunate împletituri, desene încântătoare, însă fără înțeles și însemnătate lăuntrică. ânchipuiți-vă că înaintea acestui pergament împestrițat cu scriere chinezească stau doi chinezi: unul este neînvățat, iar altul știutor de carte. Cel neînvățat privește și vede doar încântătorul desen. ântreaga lui atenție este îndreptată către această scriere, către bastonașe și liniuțe. ânsă cel învățat nu dă atenție caracterelor de pe pergament, repede trece la sens, la însemnătatea gândită și duhovnicească cuprinsă în aceste semne. Omul neînvățat și cu vederea, și cu duhul este prizonier al semnelor celor exterioare, însă cel învățat vede aceste semne cu ochii și cuprinde sensul lor cu duhul. Iată o zugrăvire pe înțeles, pe de o parte, a închinătorilor la idoli (nu are importanță, învățați ori neînvățați), iar, pe de altă parte, a adevăraților creștini. Primii, și cu simțurile, și cu duhul, sunt prizonieri ai simbolurilor. Iar ceilalți văd simbolurile în chip simțit, însă duhul lor ia aminte la cele ale duhului.

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri și semne, traducere de Gheorghiță Ciocioi, Ed. Sophia, București, 2009, p. 52-53.

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Continut recent

Comentarii recente