Citatul zilei

VIAȚA PĂMÂNTEASCĂ

Sfantul Ignatie Briancianinov

Viața pământească este o tindă a veșniciei.

Sursa: 

Sfântul Ignatie Briancianinov 1807 - 1867

MUZICA CLASICĂ

Sfantul Serafim Rose

Un copil căruia i se formează gustul pentru muzica clasică bună, pentru literatură, istorie și artă, chiar și pentru știință, este cel puțin parțial vaccinat împotriva culturii consumeriste și a ispitelor acesteia.

Sursa: 

Părintele Serafim Rose 1934 - 1982

CEA MAI FRUMOASĂ

Sfantul Ioan din Kronstadt

Omul, creatura cea mai frumoasă și cea mai de preț, cea mai aleasă dintre cele făcute de mâna lui Dumnezeu; cea mai armonioasă și cea mai perfectă și cea care ar trebui să fie cea mai curată, neatinsă de nici o întinăciune, ca și creație a lui Dumnezeu, chip și templu al Său. Să nu ne lăsăm atinși de nimic din ceea ce este necurat și viclean, să alungăm gândurile hulitoare și sceptice. Suntem poporul lui Dumnezeu, suntem sfinți, întru Hristos; să ne păstrăm inimile în sfințenie, ca niște chivote vii ale lui Dumnezeu, să nu ne lăsăm atinse gândurile și inimile de spurcatele și viclenele duhuri! Cel ce Te-ai făcut om pentru noi, Cuvinte al lui Dumnezeu și Doamne, ține-ne în sfințenia Ta! Tu, Cel ce ești Preasfântul nostru Cap, nu lăsa ca trupurile și sufletele noastre să se dea spurcatului Veliar, să ni le întineze acela cu gânduri ticăloase; rămâi mereu cu noi, ține-ne curați și neprihăniți. Fă, Doamne, să păstrăm mereu cu Tine, Dumnezeiescul nostru Cap, o legătură vie, ca și mădulare ale Tale, legătura gândurilor inimii, legătură de rugăciune și de faptă. De vor cădea inimile noastre de la fața Ta, Doamne, întunericul și moartea să fie partea lor, întristarea și strâmtorarea, rușinea, nimicirea și ticăloșirea. Cu Tine însă, ale noastre sunt lumina, viața, pacea, bucuria, lărgimea inimii, îndrăznirea către cele înalte, măreția și sfințenia.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 229.

LOPATA

Sfantul Nicolae Velimirovici

"Aria" întruchipează lumea lui Dumnezeu, "lopata" simbolizează Judecata lui Dumnezeu, iar "hambarele" - âmpărăția lui Dumnezeu. Pe cei drepți Domnul îi adună în âmpărăția Cerurilor, precum bobul de grâu, iar pe cei păcătoși îi aruncă în foc, precum pleava și neghinele.

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri și semne, traducere de Gheorghiță Ciocioi, Ed. Sophia, București, 2009, p. 54.

CREDINCIOȘII

Sfantul Luca al Crimeei

Credincioșii nu neagă niciodată datele științifice, dar consideră că deasupra lor stăpânește o putere superioară - Dumnezeu.

Sursa: 

Sfântul Ierarh Luca al Crimeei 1877 - 1961

CASA LUMII

Sfantul Ioan din Kronstadt

Lumea este o casă. Arhitectul și Stăpânul acestei case este Creatorul, iar Tatăl creștinilor care locuiesc în ea este Dumnezeu. Mama, în această casă, este Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Mergi întotdeauna în prezența Tatălui tău, cu iubire și ascultare; la fel în prezența Mamei noastre a tuturor, a Maicii Domnului, cu sfântă iubire, cu venerație și ascultare. în nevoile tale materiale și spirituale, în nenorociri, necazuri, boli, întoarce-te spre ea cu credință, nădejde și dragoste. Fii sfânt, așa cum Domnul Dumnezeul tău sfânt este; ca și stăpâna noastră, Maica Domnului și maica ta de asemenea, potrivit cuvintelor Mântuitorului: "Femeie, iată fiul tău... Iată mama ta" (Ioan 19, 26-27). Pentru ca noi să nu ne îndoim de dreptul nostru de a o numi Mamă a noastră pe Maica Preaînălțată a Dumnezeului Preaînalt - Stăpâna Preasfântă, Preacurată, nemărginit fericită -, dumnezeiescul ei Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, ne-a îngăduit în mod expres tuturor acelora care țintesc spre sfințenie să o numim Maica noastră: "Iată mama ta". Căci în persoana Sfântului Ioan Teologul, nouă, creștinilor, ni se adresează aceste cuvinte. Da, ea este cu adevărat cea mai blândă, cea mai atentă dintre mame, care ne conduce pe noi, copiii ei, spre sfințenie.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea întru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 1

TINTINNABULI

Tintinnabuli este un spațiu în care pătrund uneori când caut răspunsuri, în viața mea, în muzica mea, în munca mea. în perioadele dificile am impresia clară că tot ceea ce înconjoară un lucru e neînsemnat. Bogăția și diversitatea nu fac decât să creeze în mine împrăștiere, iar eu am trebuință să caut unitatea. Ce e această unitate și cum pot să ajung la ea? Există multe manifestări ale desăvârșirii. în ea, tot ce e neesențial dispare. Stilul tintinnabuli e pe aceeași linie: sunt singur cu tăcerea. Am descoperit că un singur sunet, bine redat, e de ajuns. Acest sunet unic, calmul, tăcerea, mă liniștesc. Lucrez cu material puțin, cu o voce, două voci. Construiesc cu materia cea mai primitivă, pornind de la un acord desăvârșit și de la o anumită tonalitate. Cele trei note ale unui acord perfect răsună ca un clopot. De aceea am numit aceasta stilul tintinnabuli. Tintinnabuli este o mișcare uimitoare, fuga în sărăcia de bunăvoie. Sfinții s-au lepădat de bogățiile lor ca să meargă în pustie. La fel, compozitorului i-ar plăcea să își lepede întreaga recuzită ca să-și găsească mântuirea doar în omofonia pură, păstrând doar esențialul - doar cele trei sunete ale acordului perfect. Tintinnabuli e ca ascultarea [în sens ascetic]. Renunțarea la voia proprie. Melodiile mele sunt păcate, tintinnabuli, iertarea păcatelor. Cu tintinnabuli mi-ar plăcea într-un anume fel să subliniez că adevărul Domnului e pentru veșnicie. Mi-ar plăcea să spun că acest adevăr e simplu. Mi-ar plăcea să am acces nemijlocit la el.

Sursa: 

Compozitorul Arvo Pärt, Cântul inimii – puterea cuvântului și a muzicii (AP), traducere de Laura Mărcean & Olga Bers

PRUNCULE

Sfantul Efrem Sirul

[Pruncule] Nu faci nicio deosebire între părinții Tăi și străini, între cea care Te-a născut și slujnice, între cea care Te-a alăptat și femeile desfrânate. E aceasta năvala sau iubirea Ta, Atoateiubitorule?

Sursa: 

Sfântul Efrem Sirul 306 - 373

CALEA CU TRANDAFIRI

Necazurile se întâlnesc neapărat în calea noastră spre Patria cerească, deoarece cununa nu poate fi primită decât prin purtarea neabătută a Crucii. Când capul nostru este încununat cu spini, este cuviincios ca picioarele noastre să umble pe căi așternute cu trandafiri? Necazurile și bolile sunt doctorii sfinte; putem să le îndulcim prin credință și prin rugăciunea din inimă - însă de obicei ni le facem singuri amare, adăugând nerăbdarea și puținătatea credinței noastre în paharul încercării prin care trecem. Necazurile sunt întotdeauna folositoare. în dreapta Domnului, ele sunt mijloace de vindecare a bolilor noastre duhovnicești, pentru smerirea trufiei și potolirea patimilor. Ele înmoaie inima noastră cea împietrită, ni silesc să alergăm cu rugăciune la Dumnezeu, ne fac săraci cu duhul și nimicnici în proprii noștri ochi.

Sursa: 

Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia, București, 2011,

ȘCOALA DUMNEZEIASCĂ

Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi că aceia care sunt doritori de a învăța artele, științele și înțelepciunea lumească intră în școli și studiază la dascăli iscusiți, ascultă îndrumările acestora și iau aminte la reguli, călăuzindu-se de ele în faptele lor, căci altfel nu pot învăța, dacă nu le săvârșesc pe toate după povățuirile și legile date de către dascăli. Asemenea și creștinilor - ucenicilor lui Hristos - li se cuvine să se învețe de la Dânsul dacă vor să capete înțelepciunea duhovnicească și cerească, așa după cum ânsuși El ne zice: "ânvățați-vă de la Mine" (Matei 11, 29), întrucât El este ânțelepciunea Ipostatică a lui Dumnezeu, "Cel Ce de la Dumnezeu S-a făcut pentru noi înțelepciune" (1 Corinteni 1, 30), și trebuie ca ei să fie cu luare-aminte la preasfintele și preaadevăratele Sale dogme, învățături și legi care ne sunt date în sfânta Sa Evanghelie - dumnezeiasca și cereasca școală. Din acestea învățăm adevărata pocăință, credință, smerenie, dragoste, răbdare, blândețe și multe altele, căci tocmai în ele stă înțelepciunea creștinească a duhului, care este disprețuită și umilită înaintea lumii, însă preamărită înaintea lui Dumnezeu. ânvățătorii cei iscusiți, când ne vorbesc despre legile științelor, ne arată și chipul în care se pot înfăptui acestea, căci legea în sine, fără o pildă grăitoare, puțin folos aduce, sau aproape nici unul. Dorind să-i învețe pe ucenicii lor, dascălii le și arată în faptă învățătura legii, pentru ca ei, privind la regulă și totodată la lucrare, mai bine să deprindă a săvârși acele lucruri. Asemenea, creștine, a făcut și Hristos, Cerescul și Preaînțeleptul nostru ânvățător. El nu ne-a înfățișat doar dogmele învățăturii Sale cerești, ci ne-a pus dinainte și chipurile ei, după cum ne și zice: "Pildă v-am dat, ca și voi să faceți așa cum am făcut Eu cu voi" (Ioan 13, 15). Ne-a învățat smerenia, răbdarea, dragostea, blândețea și toate celelalte virtuți și a binevoit să ni le arate prin fapte pe acestea, atunci când S-a smerit pentru noi chiar și până la spălarea picioarelor ucenicilor (Ioan 13, 5); a răbdat și a fost "ascultător până la moarte și încă moarte pe Cruce" (Filipeni 2, 8); i-a iubit pe vrăjmașii Lui și s-a rugat pentru ei: "Părinte, iartă-le lor!" (Luca 23, 34); și astfel ne-a înfățișat un chip viu și neprihănit al unei vieți bineplăcute lui Dumnezeu, în care stă adevărata înțelepciune. Aceasta este marea învățătură pe care ni se cuvine să o deprindem de la Dascălul nostru Hristos, dacă voim a fi învățăceii Lui, adică a fi creștini. Căci un creștin nu este altceva decât ucenicul lui Hristos.

Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Comentarii recente