Citatul zilei

ÎMBRĂCĂMINTEA FRUMOASĂ

Sfantul Ioan din Kronstadt
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). Cum, în ce chip să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu? Iată cum. Dacă îţi place să te făleşti cu o îmbrăcăminte frumoasă, chiar în timp ce te îmbraci cu ea, adu-ţi aminte de nestricăcioasa haină a adevărului, cea în care trebuie să ne fie îmbrăcat sufletul, sau la Iisus Hristos, Care este îmbrăcămintea noastră duhovnicească, după cum s-a spus: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Galateni 3, 27). Pasiunea pentru eleganţă vestimentară face de cele mai multe ori să pălească cu totul în inima noastră gândul la îmbrăcămintea cea nestricăcioasă a sufletului, reducând toată viaţa la o preocupare deşartă pentru îmbrăcăminte luxoasă.   
Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, Bucureşti, 2005, p. 257-258.

CAPODOPERA

Sfantul Ioan din Kronstadt
Omul este o splendidă, magnifică, preaiscusită operă a unui Artist desăvârşit: Dumnezeu. La obârşie era neîntinată, neispitită, nestricăcioasă, curată, dar prin păcat, prin această nevoie pe care duhul întunericului a dat-o firii, prin această spurcată, absurdă şi haină putere a ajuns să fie întinată şi bolnavă, necurată şi coruptă, din pricina firii duale a omului, alcătuit din trup şi suflet. Cu toate acestea, preaînţeleptul, atotputernicul şi atotbunul Artist nu i-a îngăduit vrăjmaşului nostru şi al Său să distrugă cu desăvârşire superba şi magnifica Sa creaţie. El şi-a alcătuit Sieşi trup la fel ca al nostru, pătimitor, şi şi-a luat suflet în pântecele Preacuratei Fecioare Maică. Prin întruparea Sa, prin învăţăturile, minunile, patimile, moartea şi învierea Sa, prin minunata şi preaînţeleapta Sa iconomie, El a restaurat opera mâinilor Sale, în splendoarea şi slava de mai înainte şi chiar mai mult decât atât, dăruindu-i din nou nestricăciune, frumuseţe dumnezeiască şi readucând-o la fericirea cea dintâi, a îndumnezeit firea omenească, aşezând-o împreună cu El pe tronul Dumnezeirii. Slavă Ţie, Artistule atotbun, preaînţelept şi atotputernic!
Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, Bucureşti, 2005, p. 301.

STRĂLUCIREA SOARELUI

Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi soarele care străluceşte plăcut şi luminează întreaga lume şi ne veseleşte. De la soarele acesta simţit ridică-ţi mintea către cel gândit, către veşnicul Soare al Dreptăţii, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care îi luminează în chip minunat pe cei drepţi şi în veci îi va lumina şi-i va veseli, astfel încât ei înşişi „vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor”, după făgăduinţa Sa cea neamăgitoare (Matei 13, 43). Şi de la această lume văzută, care e luminată de strălucirea razelor soarelui, strămută-ţi mintea la Cetatea înfăţişată în Apocalipsă, la Ierusalimul cel de Sus, care „nu are trebuinţă de soare şi nici de lună ca s-o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul” (Apocalipsa 21, 23), unde „noapte nu va mai fi; şi ei nu au trebuinţă de lumina lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu va lumina peste ei şi vor împărăţi în vecii vecilor” (Apocalipsa 22, 5).  
Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucureşti,

MOBILITATEA

Sfantul Ioan din Kronstadt
Pământul este stabil şi rigid, deşi se mişcă în jurul soarelui cu o mare viteză; apa este fluidă şi fluentă; aerul este mai „fluid”, mai subtil şi mai fluent şi se poate deplasa cu o mare rapiditate când se pun în mişcare curenţii atmosferici; lumina este şi mai sensibilă, se deplasează cu o şi mai mare viteză decât apa şi aerul, poate parcurge în spaţiu, într-o secundă, distanţe inimaginabile. Dacă lumina are o atât de mare mobilitate, putând parcurge spaţii imense într-o durată de timp absolut neglijabilă, cum ar trebui să fie spiritul creat, cât de uşor şi de rapid şi, în sfârşit, cum trebuie să fie spiritul cel necreat, Duhul Sfânt, Domnul Însuşi? Poate fi oare comensurabil? Dacă lumina se răspândeşte cu o iuţeală uluitoare, cât de repede trebuie să se răspândească în spiritele raţionale create Lumina cea necreată, Izvorul oricărei lumini şi a toată făptura. În sfârşit, cum cuprinde ea – Lumina cea atotfăcătoare – toate făpturile Sale, noianul de lumi? Slavă Ţie, Lumină nematerialnică, necreată, care luminează pe tot omul care vine în lume (Ioan 1, 9)!   
Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, Bucureşti, 2005, p. 54-55.

FRUMUSEŢEA APARENTĂ

Sfantul Ioan din Kronstadt
Nu te opri la frumuseţea feţei, ci priveşte sufletul. Nu privi veşmântul omului (căci trupul este un veşmânt provizoriu), ci priveşte la cel care este îmbrăcat cu el. Nu admira splendoarea îmbrăcămintei, ci consideră pe cel îmbrăcat ceea ce este el. Altfel, vei defăima chipul lui Dumnezeu din om, vei necinsti pe rege, ucigând pe slujitorul său, nedându-i cinstea care i se cuvine. De asemenea, nu privi într-o carte frumuseţea expresiei, ci priveşte duhul acelei cărţi, altfel vei deprecia duhul şi vei exalta firescul, căci caracterele formează trupul, iar conţinutul cărţii este duhul. Nu te lăsa sedus de melodia unui instrument sau a unei voci, ci după efectul pe care-l produc în suflet sau după cuvintele cântecului observă ce fel de duh au. Dacă ele trezesc în tine sentimente paşnice, curate şi sfinte, apleacă-ţi urechea la ele ca să-ţi hrăneşti sufletul. Dacă, dimpotrivă, ele răscolesc în sufletul tău patimile, nu le băga în seamă şi aruncă departe de tine în acelaşi timp şi natura şi duhul unei astfel de muzici.   
Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea întru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 4

VĂZDUHUL PRIMĂVERII

Sfantul Inochentie al Odessei
Văzduhul primăverii osteneşte întru împlinirea poruncilor dumnezeieşti. Câte înaripate noi nu primeşte el în fiecare primăvară în adierile sale! Priviţi cum întreaga familie, ba încă şi cei străini, ajută şi cu aripile şi cu strigătele lor zborului slab al puişorilor neîncercaţi! Însă multe ţări, din pricina asprimii climatului, sunt sărace în timpul iernii întru mulţimea locuitorilor văzduhului. Spre împlinirea acestei lipse, la începutul fiecărei primăveri, aduse de o putere nevăzută, vin în aceste ţări nenumărate cete de înaripate, spre a umple locurile cele lipsite. Ele străbat depărtări uimitoare, trec peste munţi şi peste mări, dar întotdeauna izbutesc a sosi la vreme şi într-un număr destul de mare, atât cât trebuie, ca prăznuirea cea mare a naturii să nu rămână fără oaspeţi. În sfârşit, şi acele înaripate care petrec iarna împreună cu noi, odată cu sosirea primăverii primesc oarecum puteri noi. De unde până acum erau tăcute şi retrase, deodată devin gureşe şi zgomotoase, ca şi cum ar vrea să atragă privirea tuturor. Căutând la toate acestea, cum să nu ne aducem aminte de atotputernica poruncă a Făcătorului: „şi păsările să se înmulţească pe pământ!” (Facere 1, 22)
Sursa: 

Sfântul Inochentie al Odessei, Înţelepciunea dumnezeiască şi rosturile naturii, traducere de patriarhul Nicodim Munteanu,

FAŢĂ ÎN FAŢĂ

Sfantul Ioan din Kronstadt
Creştinul ortodox se întoarce cu faţa spre sfintele icoane ale Mântuitorului, Maicii Domnului, îngerilor şi feluriţilor sfinţi, cu scopul de a arăta vădit credinţa sa că cei închipuiţi în icoane sunt de faţă, sunt aproape de el; în sfintele icoane se realizează, se înfăptuieşte credinţa noastră ortodoxă, iar fără sfintele icoane parcă atârnăm în văzduh, neştiind cui să ne rugăm. Rugându-se Domnului, proorocul David spune: „Căutaţi faţa Domnului asupra celor ce fac rele, ca să piardă de pe pământ pomenirea lor” (Psalm 104, 4; 26, 13; 33, 15).  
Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Spicul viu – gânduri despre calea mântuitoare, traducere de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas,

ÎNSEMNĂTATEA LUCRURILOR

Sfantul Ioan din Kronstadt
Priveşte orice lucru din această lume ca pe o umbră inconsistentă şi nu-ţi lega inima de nimic. Alipeşte-te de Singurul Dumnezeu nestricăcios, nevăzut şi plin de înţelepciune, „neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice” (2 Corinteni 4, 18).   
Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea întru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 1

FOCUL MISTUITOR

Sfantul Nicodim Aghioritul
Când arunci într-o sobă hârtii, gunoaie, acestea ard. La fel şi cu omul duhovnicesc, orice i-ar arunca ispita, el arde, este „foc mistuitor”. Cugetele ruşinoase nu se lipesc de el, şi după aceea şi diavolul oboseşte şi pleacă.    
Sursa: 

Cuviosul Paisie Aghioritul, Mica filocalie, traducere de Părintele Victor Manolache, Ed. Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 132.

COMODITĂŢILE LUMII

Sfantul Ioan din Kronstadt
Nefericit este cel ce iubeşte peste măsură comodităţile vieţii şi care s-a înconjurat cu acestea. La orice inconfort se va simţi stingherit, dezarmat, fiindcă nu este obişnuit să rabde. Şi totuşi, toată viaţa creştinului este „inconfortabilă”, o cale îngustă şi plină de asperităţi, o cruce care impune privaţiuni şi cere o imensă răbdare. Nu umbla după un trai lesnicios, nu îndrăgi înlesnirile lumii acesteia, ci iubeşte pe Hristos, purtătorul Crucii. Rabdă strâmtorările, obişnuieşte-te cu ele. „M-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am” (Filipeni 4, 11), spune Apostolul. Nefericit este cel ce iubeşte zorzoanele, cel ce caută să-şi împodobească trupul cu ele. El nu se va mai putea strădui să-şi împodobească aşa cum se cuvine sufletul, prin credinţă, dragoste, blândeţe, smerenie, adevăr, răbdare.  
Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, Bucureşti, 2005, p. 344-345.

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Comentarii recente