Citatul zilei

ŞTIINŢA SUPREMĂ

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). Cum, în ce chip să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu? Iată cum. Dacă eşti elev sau student la vreo instituţie de învăţământ, sau funcţionar, sau ofiţer la indiferent ce armă, sau tehnolog, pictor, sculptor, industriaş, maistru de atelier, adu-ţi aminte că pentru fiecare dintre noi ştiinţa supremă este să fii creştin adevărat, să crezi cu adevărat în Dumnezeu, Cel în trei ipostasuri, să „vorbeşti” în fiecare zi cu Dumnezeu în rugăciune, să iei parte la sfintele slujbe, să respecţi poruncile şi rânduielile Bisericii şi să-L porţi în inimă pe Iisus înainte de lucru, în timpul lucrului, după lucru, fiindcă El este lumina, puterea, sfinţenia şi ajutorul nostru.   
Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, Bucureşti, 2005, p. 257-258.

NOIANUL MILOSTIVIRII

Sfantul Teofan Zavoratul
Toate căderile mele ascunse şi toată cuprinderea păcatelor mele le ştii doar Tu, Făcătorul meu. Nimeni nu a fost locaş al păcatului cum am fost eu. Nimeni nu a întristat harul Tău cum am făcut eu, Stăpâne, urmând pornirilor păcătoase. Tu însă, ca o mare a bunătăţii, usucă pierzătoarele mări ale păcatelor mele şi, ca un noian al milostivirii, îneacă adâncul patimilor mele.   
Sursa: 

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase şi rugăciuni, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia

PUTEREA LUMINII

Sfantul Tihon din Zadonsk
Când în casă arde o făclie sau intră lumina zilei, atunci pe toate le vezi desluşit şi le osebeşti pe unele de altele, pe cele bune de cele vătămătoare. Asemeni se întâmplă şi cu cel căruia făclia legii lui Dumnezeu îi străluceşte mereu şi îi luminează ochii minţii, aşa precum spune Psalmistul: „Făclie picioarelor mele este Legea Ta şi lumină cărărilor mele” (Psalmul 118, 105). Dacă această făclie Dumnezeiască va străluci neîncetat înaintea noastră şi ne va lumina pe noi zi şi noapte, atunci vom umbla mereu ca şi cum ar fi ziuă şi vom osebi binele de rău, folosul de pagubă, virtutea de patimă şi în acest chip, cu ajutorul Domnului, nu ne vom vătăma. Prin aceasta eşti povăţuit, creştine, „în Legea Domnului să cugeţi ziua şi noaptea” (Psalmul 1, 2) şi „în inima ta să ascunzi cuvintele” Domnului, „pentru a nu greşi” înaintea Lui (Psalmul 118, 11). Spre acestea ne îndeamnă Dumnezeu: „Să nu lipsească cartea Legii acesteia din gura ta, ci să cugeţi întru ea ziua şi noaptea, ca să pricepi a face toate cele scrise; atunci vei păşi drept şi-ţi vei face căile uşoare şi atunci vei fi înţelept” (Iosua Navi 1, 8).
Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucureşti,

FURTUNA

La vreme de ispită una să faci: să te rogi şi să rabzi până vine slobozirea. Ai văzut, când vine ploaia cu fulgere, cu tunete şi furtună, fugi în casă la adăpost; iar după ce trece furtuna ieşi din nou afară. Aşa şi în mănăstire. Când vin ispitele şi te împresoară, fugi la rugăciune în biserică, fă un paraclis la Maica Domnului, închină-te la Sfânta Cruce, citeşte o catismă sau două din Psaltire; iar după ce trece ispita şi se face liniştite în suflet, ieşi din nou la ascultare şi mulţumeşte lui Dumnezeu că te-a acoperit în vremea necazului.    
Sursa: 

Părintele Paisie Olaru, Părintele Paisie duhovnicul, traducere de ediţie îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ed. Mi

IDEEA FIXĂ

Când îl vezi pe câte unul, silit de diavolul, că-şi ţine inima în prinsoarea vreunui lucru de nimic, având, cum se spune, „une idée fixe”, care îl face să sufere, să-ţi vorbească de ea până te plictiseşte, nu-ţi ieşi din fire, ci cunoscând că aceasta e o boală sufletească ce vine de la diavolul, fii blând şi calm, îndreaptă-te către Dumnezeu îndată şi citeşte în linişte, cu credinţă nezdruncinată, troparul icoanei celei nefăcute de mână: „Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai binevoit să Te înalţi cu trupul pe Cruce ca să izbăveşti făptura Ta de chinurile vrăjmaşului; pentru aceasta mulţumire îţi aducem Ţie, Celui ce cu bucurie ne umpli pe toţi, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea”.     
Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, Bucureşti, 2005, p. 124.

OCHII SENINI

Când Domnul priveşte cu milostivire la fiii pământului cu ochii naturii, cu „ochii” unui timp senin, limpede, deschis, ne simţim cu toţii în largul nostru, uşori şi veseli. Când atmosfera este curată, aerul ne pătrunde binefăcător în suflete şi în trupuri; când atmosfera devine rece, umedă, apăsătoare, simţim ceva ca o povară, pe suflet şi pe trup, mulţi ne îmbolnăvim, pe mulţi ne răpune aleanul şi urâtul. Este modul prin care natura influenţează puternic şi irezistibil starea oamenilor. Şi este interesant de observat că cine este legat mai puţin de poftele şi desfătările vieţii, cine nu s-a făcut rob pântecelui, cine este mai cumpătat la mâncare şi la băutură, faţă de acela natura pare să se arate mai binevoitoare, nu-l apasă sau o face într-o mai mică măsură decât în cazul celor deveniţi sclavii firii şi trupului. O, cât de limpede ni se arată că adevărata noastră viaţă este în Domnul, nu în cele materiale; cât de clar vedem că Domnul „lucrează toate în toţi” (1 Corinteni 12, 6). În atmosferă El este respiraţia noastră; în mâncare, ne satură, în băutură, ne ogoieşte setea; El ne îmbracă, ne adăposteşte, ne încălzeşte şi ne linişteşte; ne aduce linişte şi în somn; Îl regăsim în cuvântul curat, învăţătoresc, înţelept şi ziditor, în dragostea unora faţă de alţii. Doamne, Stăpâne, Făcătorul şi Binefăcătorul nostru! Dă-ne ca în fiecare clipă a vieţii noastre să ne amintim de Tine, că prin Tine „trăim şi ne mişcăm şi suntem” (Faptele Apostolilor 17, 28), că viaţa ne-a fost dată de Tine, respiraţia, totul! Dar să ţinem minte, dacă în toate cele de care am vorbit până acum nu vom ţine seama de poruncile şi rânduielile lăsate de la Dumnezeu, El ne va fi şi pedeapsa noastră. Pedepsi-ne-va cu atmosfera, cu mâncarea, cu băutura, nu ne vom mai sătura, nu ne vom mai astâmpăra setea, ne va face să ne scârbim de mâncare şi de băutură sau să ne îmbolnăvim de ele. Aşa cum se întâmplă când cuiva nu-i mai prieşte mâncarea, când i se urăşte de îmbrăcăminte şi de casă, când nu-şi mai găseşte liniştea nici în somn, când vorbele lui nu mai au nici o legătură între ele, când are parte de dragoste nestatornică, chinuitoare şi pârjolitoare. Se vădeşte că pedepsele ne vin chiar din pornirile noastre păcătoase. „Prin ceea ce păcătuieşte cineva, prin aceea se pedepseşte” (Înţelepciunea lui Solomon 11, 16).
Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, Bucureşti, 2005, p. 117-118.

POLIFONIA IDEALĂ

Polifonia ideală este rugăciunea neîncetată, rugăciunea lui Iisus. Acestui contrapunct „ideal” îi este cu putinţă, în toate şi pretutindeni, să creeze relaţii ideale. Este mai important şi mai necesar ca oricând să înţelegem aceste cuvinte.     
Sursa: 

Compozitorul Arvo Pärt, Cântul inimii – puterea cuvântului şi a muzicii (AP), traducere de Laura Mărcean & Olga Bers

AURUL TIMPULUI

Cine pierde aur sau argint poate să dobândească altul în locul lui, dar cine pierde vremea în deşertăciunea vieţii sale nu o s-o mai găsească. În ceasul morţii, unul ca acesta se va tângui mult, fiindcă partea lui este împreună cu demonii.   
Sursa: 

Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011,

SĂGEŢILE

Sfantul Nicolae Velimirovici
Săgeţile sunt un simbol al ispitelor la care este expus omul. Mai cu seamă acesta se referă la atacurile cele nevăzute asupra sufletelor noastre din partea duhurilor celor întunecate. Duhurile cele întunecate inspiră sufletelor noastre gânduri rele şi patimi necuviincioase atât de iute şi de neaşteptat, precum săgeata vânătorului care săgetează cerbul când bea apă liniştit din pârâu, fără să ia aminte la un astfel de rău. Sfântul Apostol Pavel vesteşte celor credincioşi să stea de veghe cu teamă şi rugăciune, ca să reteze „săgeţile celui viclean”.     
Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri şi semne, traducere de Gheorghiţă Ciocioi, Ed. Sophia, Bucureşti, 2009, p. 61.

IZUL UNUI VAS

Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi că un vas de lut răspândeşte acel miros care s-a îmbibat în el de la început şi, oricât de mult l-ai spăla şi l-ai curăţa, tot nu-şi pierde izul. Din aceasta înţelege că aşa se întâmplă şi cu omul, căci el se aseamănă cu un vas de lut. Cele pe care le-a învăţat din tinereţe, acelea le va ţine şi în restul zilelor sale. Dacă va fi crescut în bunătate şi în frică de Dumnezeu, asemenea va şi trăi. Iar de va învăţa a face răul, atunci şi în viaţa sa va răspândi duhoarea năravurilor celor rele. Însă de vreme ce omul este aplecat spre răutate, el lesne le va deprinde din tinereţe pe toate cele rele, dacă nu va fi întors de la acestea cu frâul fricii şi al pedepsirii şi dacă nu îşi va îmblânzi trupul cel înverşunat. Această pildă te povăţuieşte să le dai copiilor tăi creşterea cea bună şi să îi ţii în frica şi învăţătura lui Dumnezeu, după cum ne sfătuieşte Apostolul: „Părinţilor, nu-i întărâtaţi pe copiii voştri spre mânie, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului” (Efeseni 6, 4).    
Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucureşti,

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente