Citatul zilei

RUGĂCIUNEA INIMII

"Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul". Această puternică rugăciune o poate rosti și călătorul și muncitorul de pe ogor, din fabrică sau din mină; și copilul și tânărul și bătrânul. Prin această rugăciune noi putem curăța văzduhul duhovnicesc.

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseții lăuntrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 114.

FII CU LUARE AMINTE

Sfantul Nicolae Velimirovici

Fii cu luare aminte la laudele umflate, ca și la defăimările peste măsură, și socotește-te mai mic decât zic cele dintâi și mai mare decât zic cele din urmă – ca să nu zbori fără aripi și să nu te pierzi fără nădejde

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici 1881 - 1956

PLIMBAREA ÎN NATURĂ

Sfantul Ioan din Kronstadt

Mergând în pădure, în grădină sau pe o pajiște și văzând tinerele mlădițe ale plantelor, roadele pomilor, diversitatea florilor de câmp, privește vegetația cea lăsată de Dumnezeu în întregul ei, ca pe o lecție de la care să tragi învățăminte. Fiecare arbore, cu fiecare an, se avântă în sus, prin puterea ce i-a fost dată de la Dumnezeu, nu se întâmplă niciodată să nu crească; luând pildă, spune-ți: și eu trebuie să cresc negreșit, să mă înalț moral mai sus, spre mai bine, spre desăvârșire, cu fiecare zi și cu fiecare an, trebuie să mă avânt spre âmpărăția Cerurilor, spre Tatăl Ceresc, prin puterea Domnului meu Iisus Hristos și prin Duhul Său, Care viază și lucrează întru mine. După cum o pajiște se împodobește cu mulțime de flori, tot așa și pajiștea sufletului meu trebuie să se înfrumusețeze cu toate florile virtuților. După cum pomii dau în floare și apoi rodesc, și sufletul meu trebuie să aducă roade de credință și de fapte bune.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 101-102.

CARTEA

Gândurile scriitorilor, ca toate gândurile mari, ca toate paginile serioase ale cărților bune, sunt crâmpeie rupte din sufletul celui ce le-a creat și de aceea aceste gânduri se citesc cu sfială și nu în fugă, ca o reclamă ieftină și banală. în vechime, orice carte era considerată sacră, chiar dacă nu avea nimic religios în ea și era citită și ascultată cu un fior de sfințenie. O carte este o ființă vie. Când pun mâna pe Sfânta Scriptură, e un contact direct cu Dumnezeu, cu Moise, cu Proorocii, cu Apostolii...

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseții lăuntrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 16.

CUFUNDĂ

Rămâi, cufundă-te în clipă, ține-o cu hotărâre și trăiește în ea ca în veșnicie.

Sursa: 

Compozitorul Arvo Pärt, Cântul inimii – puterea cuvântului și a muzicii (AP), traducere de Laura Mărcean & Olga Bers

METALE PREȚIOASE

Sfantul Ioan din Kronstadt

Fără a fi puse la încercare, fierul ordinar ar putea trece drept oțel, alama sau tinicheaua, sau vreun aliaj de argint drept argint curat, bronzul drept aur, aurul impur drept aur curat, o sticlă ordinară drept diamant. Numai puse la încercare, aceste materiale își descoperă adevărata lor valoare. Așa se întâmplă și cu oamenii. în aparență, mulți se arată blânzi, smeriți, milostivi, buni, simpli, chibzuiți, credincioși etc. Dacă sunt puși la încercare, se descoperă nu arareori că sunt răi, mândri, împietriți la inimă, necinstiți, zgârciți, lacomi, invidioși, ranchiunoși, leneși etc. Oamenii sunt puși la încercare prin lipsuri, pierderi materiale, necazuri, boli, umilințe. Cei ce trec cu bine printr-o încercare sunt vrednici de âmpărăția lui Dumnezeu, cei care nu-i fac față nu sunt vrednici de ea, fiindcă mai țin în ei o mare doză de rău.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 281.

WEEKEND

Sfantul Ioan din Kronstadt

Prezentul nu este decât umbra viitorului. Lumina este umbra viitoarei negrăitei lumini; dulcețile pământului - umbra palidă a celor din veacul viitor, de o dulceață fără de sfârșit. Focul - umbra părelnică a focului gheenei, cel ce îi va pârjoli pe păcătoși în vecii vecilor; bucuriile curate de pe pământ, umbre ale nespuselor bucurii viitoare; preafrumoasele palate împărătești, umbre derizorii ale prealuminoaselor locașuri ale raiului, pregătite celor ce âl iubesc pe Dumnezeu și âi îndeplinesc poruncile; făloasele straie ale fiilor și fiicelor oamenilor nu îngăduie asemănare cu veșmântul de slavă în care se vor îmbrăca cei aleși, fiindcă îmbrăca-se-vor în Hristos și "vor străluci ca soarele în âmpărăția Tatălui lor" (Matei 13, 43), după cum a făgăduit cu tărie Mântuitorul.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 144-145.

COMPOZITORI

Adevărata întoarcere a compozitorilor apuseni spre sfera credinței s-a petrecut doar la sfârșitul secolului XX, când, în locul zgomotului disonant, fără formă, al muzicii aleatorii și al tăcerii lipsite de conținut, a apărut o nou-gândită armonie pentru tăcerea spirituală absolută a minimalismului muzical. Ceea ce se aștepta cel mai puțin în artă era o renaștere religioasă, dar tocmai aceasta a surprins și a împlinit speranțele compozitorilor și ale publicului. După inovațiile posibile și imposibile ale avangardei, caracterizate prin efecte exterioare abundente înlăuntrul unei pustietăți lăuntrice izbitoare, publicul tânjea după o muzică în care să se îmbine simplitatea și profunzimea - o muzică simplă în limbaj și în stil, dar adâncă în conținut; care să-i miște pe oameni nu atât prin teme stridente și originalitate stearpă, nici chiar una care să atingă neapărat sufletul, ci una care să poată să-l ducă pe om dincolo de hotarele existenței pământești, în legătură cu lumea de Sus. Nu este întâmplător faptul că la sfârșitul secolului XX Apusul a experiat o creștere a interesului pentru muzica bisericească, mai ales pentru cântarea gregoriană. CD-ul Canto Gregoriano, înregistrat în 1993 de monahii spanioli de la Abația Santo Domingo de Silos a devenit un bestseller internațional: la începutul secolului XXI se vânduseră mai mult de șapte milioane de exemplare. Producătorii nu-și puteau da seama ce îi atrăgea pe oameni să cumpere acest disc și cum tonul monofonic, unison, al cântării simple monastice depășea în popularitate hiturile starurilor mondiale.

Sursa: 

Mitropolitul Ilarion Alfeiev, Cântul inimii – puterea cuvântului și a muzicii (MIA), traducere de Laura Mărcean & Olg

DISTANȚA INEXISTENTĂ

Sfantul Ioan din Kronstadt

După cum într-o convorbire aerul se află pretutindeni și umple totul, devine un fel de mijlocitor între cuvintele noastre și cele ale persoanei cu care vorbim și cuvintele ajung la urechile unuia sau ale celuilalt pe calea aerului, iar neexistând aerul, n-am putea vorbi și nici auzi, întocmai și în cele duhovnicești. Duhul Sfânt, care pretutindenea este și pe toate le împlinește, ne mijlocește comunicarea cu ființele fără de trup. Nu înțelegem bine cum anume suntem auziți de alții, de persoane aflate uneori la mare distanță, prin intermediul aerului, știm doar că suntem auziți; de asemenea nu înțelegem cum aud, prin Duhul Sfânt, îngerii și sfinții suspinele inimilor noastre, dar știm că le aud. Așa cum din răspunsurile celor cărora ne adresăm deducem că am fost auziți, și în cel de-al doilea caz deducem aceasta tot din răspunsuri. în primul caz vedem cu ochii noștri trupești fața celui cu care vorbim, în al doilea, chipul celui cu care vorbim se înfățișează ochilor inimii, o față nevăzută sau un duh nevăzut. Pentru ființele corporale distanța contează. Pentru omul sfânt ea este inexistentă.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 442.

CALEA CURĂȚATĂ

Sfantul Ioan din Kronstadt

Folosindu-te de obișnuitele cunoștințe omenești îți poți însuși perfect o anumită disciplină și, de cele mai multe ori, ceea ce ai învățat la școală nu ți se va șterge din minte toată viața. în privința credinței nu este așa. Adică ai aflat o dată, ai prins niște lucruri, le-ai "pipăit" și gata, te gândești: "obiectul credinței mi-a rămas în suflet, limpede, l-am înțeles, îl voi iubi toată viața". Nu este așa. El, acest "obiect" ți se va părea de o mie de ori obscur și îndepărtat, ba chiar vei avea impresia uneori că ți-a "scăpat" cu totul și că, după ce ți s-a părut că-l iubești, că trăiai și respirai prin el, ți-a devenit deodată cu totul indiferent. Ca să nu ți se întâmple așa, trebuie să cureți mereu calea ce duce spre credință și să o faci cu lacrimi și cu suspine, ca să o poți vedea, însuși, cuprinde cu inima și cu sufletul. Nepăsarea față de credință este urmarea păcatului.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 435-436.

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente