Citatul zilei

EU SUNT ÎNVIEREA ȘI VIAȚA

Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?

Sursa: 

Domnul nostru Iisus Hristos

NU TOT CE SE FACE ÂN ARTĂ ESTE NECESAR

Bjork: âmi place foarte mult muzica dumneavoastră pentru că îi lăsați spațiu ascultătorului. Poate să intre înlăuntrul ei și să trăiască acolo. Pe când o mare parte a muzicii din ultimele secole îți cere doar să stai și să asculți. Arvo Pärt: Poate e pentru că am nevoie de spațiu pentru mine însumi. Chiar dacă sunt în plin lucru. Cred că sunetul este un fenomen foarte interesant. De ce oamenilor le place și sunt atât de influențați de muzică? Oamenii nu știu cât de puternic ne influențează muzica, bună sau rea. Dacă e... poți să ucizi oameni cu sunetul. și dacă poți să omori, atunci poate există și sunetul care e opus uciderii. și distanța dintre aceste două puncte e foarte mare. și ești liber, poți să alegi. în artă totul e cu putință, dar nu tot ce se face este necesar. B: Sunt întrebarea și răspunsul vocile diferite dinlăuntrul muzicii dumneavoastră? Cam ca Pinocchio și greierașul, unul e uman și mereu greșește, provoacă durere semenului, iar greierașul îl mângâie sau îl mustră. Simțiți aceasta, este aceasta în muzica dumneavoastră sau îmi imaginez doar? AP: âmi pare foarte bine că ați vorbit despre asta. Chiar așa este. Iar acest stil nou (al meu) constă în două căi, două dimensiuni: una, păcatele mele, cealaltă, iertarea acestor păcate. De obicei, muzica are două voci: una e mai complicată și subiectivă, dar cealaltă este foarte simplă, clară și obiectivă. Vezi interviul integral aici: http://youtu.be/2pDjT1UNT3s

Sursa: 

Compozitorul Arvo Pärt, Cântul inimii – puterea cuvântului și a muzicii (AP), traducere de Laura Mărcean & Olga Bers

CASA DE VACANȚĂ

Sfantul Ioan din Kronstadt

Doamne, fac mărturie înaintea Ta că energia și sănătatea, vigoarea fizică și spirituală nu pot fi obținute trăind tot timpul într-o casă de vacanță sau în pădure, ci la Tine, în biserică și mai cu seamă în timpul Liturghiei și prin Dătătoarele-de-viață Tale Taine! O, suprema fericire a Sfintelor Taine! O, viață izvorâtă din Sfintele Taine! O, negrăita dragoste a dumnezeieștilor Taine! O, minunată și veșnică pronie dumnezeiască, cea care dai mântuire și îndumnezeire prin Sfintele Taine! O, preînchipuire a vieții veșnice prin Sfintele Taine!

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 260.

INIMA OMENEASCĂ

Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi că un vas răspândește acel miros care s-a îmbibat în el. Așa este și inima omului. Dacă are în sine iubirea de Dumnezeu și de aproapele, atunci ea arată semnele acesteia, căci asemenea sunt și năzuințele, pornirile, cuvintele, faptele și gândurile ei. Așa precum un măr se arată a fi bun prin gustul său, la fel și inima omului se face cunoscută prin faptele, cuvintele și purtarea ei. și precum un cuptor încins de flăcări răspândește căldură și dintru aceasta se cunoaște, asemenea și inima, fiind înfierbântată de focul dragostei lui Dumnezeu și a aproapelui, răspândește căldura milei, a îndurării, a răbdării, a blândeții, vădindu-se prin acestea. Ori, dimpotrivă, cel ce își are inima îmbătată de iubirea lumii, se arată prin semnele cele deopotrivă cu aceasta, întrucât la ea cugetă și din aceasta se învață, despre ea vorbește și pe aceasta o săvârșește. Cel ce iubește bogăția, cinstea, slava, plăcerea și răsfățul, la acestea se gândește și pe ele le caută. Așa grăiește Dumnezeu: "Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta" (Matei 6, 21). și cu toate că mulți se străduiesc să acopere pornirile și faptele lor, cele ce se ascund înlăuntru nu pot fi tăinuite, ci se ivesc și sunt scoase afară aidoma unor bulbuci ce ies din apă, descoperind aerul care se ascundea în adâncime, sau asemenea chiorăitului mațelor. "Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune", grăiește Domnul (Matei 7, 18).

Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

INSUȘIRI DE CĂPETENIE ALE IUBIRII

Sfantul Ierarh Vasile cel Mare

Sunt două însușiri de căpetenie ale iubirii: mâhnirea și teama pentru cele care-l pot vătăma pe cel iubit, și bucuria și râvna pentru folosul lui.

Sursa: 

Sfântul Vasile cel Mare 330 - 379

STRESSUL

Stressul se creează din grija exagerată. Din grijă și iar din grijă. Toate relele vin din această exagerată grijă... La eforturile celui ce conduce, la eforturile tatălui, copii n-au dreptul să fie nepăsători. Când tata se luptă, de dă de ceasul morții pentru traiul lor, ei n-au dreptul să fie nepăsători. și ei trebuie să contribuie, dar nu în mod exagerat, adică să-i spună tatălui: "Dă-te deoparte și lasă-mă pe mine". Așa facem noi, copiii, âl înlăturăm, âl dăm deoparte pe Dumnezeu și spunem: "Lasă că rezolvăm noi problemele".

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri în amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 157.

FOTOGRAFIA LĂUNTRICĂ

Sfantul Nicodim Aghioritul

Ca să ne fie de folos, cărțile patristice trebuie citite cu smerenie, atenție și rugăciune. Ele se aseamănă cu tomografele, căci așa cum acelea "fotografiază" starea trupească a omului, la fel și prin acestea "se fotografiază" starea lui duhovnicească. ânsă duhul Părinților se face sensibil doar prin duh. Citiți-i pe Sfinții Părinți, chiar și o pagină, două pe zi. Sunt "vitamine" foarte energizante!

Sursa: 

Cuviosul Paisie Aghioritul, Mica filocalie, traducere de Părintele Victor Manolache, Ed. Egumenița, Galați, 2009, p. 134.

FRUNZIȘUL

Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi că pomul își leapădă iarna frunzișul său, iar primăvara, fiind încălzit de soare, își desface mugurii din nou. Mulți oameni fac asemenea. Atunci când sunt răpuși de iarnă, de frigul necazurilor și al nenorocirilor, ei își leapădă poftele și parcă se străduiesc să se căiască și să le facă pe toate după buna plăcere a lui Dumnezeu. Însă atunci când îi încălzește iarăși căldura bunăstării, aceștia își dezleagă poftele ca mai înainte și, întocmai precum pomii își desfac frunzișul, ei iarăși înverzesc, se împodobesc și se desfată cu plăcerile lumești. Așa sunt cei care atunci când îi lovește frigul unei boli, se căiesc și încetează a păcătui și făgăduiesc să viețuiască în cucernicie și să-I slujească lui Dumnezeu, însă după ce se fac sănătoși, se întorc din nou la poftele și la faptele lor de mai înainte. Să știi că astfel de oameni nu sunt adevărați dreptslăvitori creștini, ci doar niște fățarnici, întrucât adevărații creștini rămîn nestrămutați în bunăstare și în necazuri, în boală și în sănătate, în sărăcie și în bogăție, în defăimare și în cinstire, în slavă și în umilință, în robie și în libertate; oriunde și oricând ei se află în pocăință și săvârșesc roadele acesteia, iubindu-L pe Dumnezeu și slujind Lui. Aceste cugetări te îndeamnă să nu te asemeni celor amintiți mai sus, ci să fii pururea statornic, în fericire și în nenorocire, să te lepezi de poftele tale și să faci voia Domnului. Iar dacă ești și tu un astfel de om, atunci te povățuiesc să te îndreptezi, pentru ca nu cumva, stând împreună cu fățarnicii, să auzi de la Hristos: "Nu vă știu pe voi de unde sunteți" (Luca 13, 25).

Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

AMURGUL

Amurgul este ca o sărbătoare permanentă, o reminiscență a întâlnirii lui Dumnezeu cu Adam. Oricare dintre noi, simte în amurg ceva, ca o mângâiere, ca o adiere care plutește în atmosferă, care tulbură, te mișcă, te face mai gânditor, mai înțelept, mai bun.

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseții lăuntrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 9-10.

MONAHISMUL

Peste acest pământ pe care oamenii îl scaldă în sudori, în lacrimi și valuri de sânge, s-ar stârni mânia lui Dumnezeu dacă n-ar fi acești smeriți slujitori ai Săi, călugării, care oricât ar fi de neputincioși sunt iubiți de Domnul pentru că numai ei au ascultat cuvântul Fiului lui Dumnezeu care a zis: "Cel ce vrea să vină după Mine să se lepede de sine". Neașteptând recunoștința cuiva, monahul își duce sarcina lui de slugă umilă a lui Hristos, dăltuind neîncetat în ființa sa chipul minunat al făpturii celei noi... Prin muncă și rugăciune, monahul caută să înfrățească cerul cu pământul. Caută să coboare cerul pe pământ iar pământul să-l ridice spre cer...

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseții lăuntrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 74-75

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Comentarii recente