Citatul zilei

PUSTIIREA

Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi că o casă în care stăpânul nu mai locuiește este murdară și plină de gunoi, praf și păienjeniș; o țarină fără plugar se pustiește, se face neroditoare și odrăslește ierburi netrebuincioase; o vie sau o livadă fără lucrător se pierde; o corabie fără un bun cârmaci e înecată de furtună și de valurile mării și așa mai departe. ântocmai și un suflet omenesc - fără Hristos este ca și o casă pustiită, plină de putoare, murdărie și păienjenișuri, care au fost întinse de diavol și de demonii săi, adică de poftele, gândurile și pornirile cele rele; ca și pământul cel nelucrat, care odrăslește doar "mărăcini și spini și blestemul îi este aproape" (Evrei 6, 8); ca și via sau livada cea părăsită, care nu mai aduce roadă și, întrucât nu folosește la nimic, va fi tăiată și aruncată în foc; ca și corabia ce umblă fără de cârmaci și, fiind clătinată de furtună și de valuri, este pe cale de a se îneca. Căci, pentru sufletul nostru, Hristos este întocmai ca un stăpîn pentru o casă, ca un lucrător pentru un pământ sau pentru o vie și ca un cârmaci pentru o corabie.

Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

CAPĂTUL DRUMULUI

Sfantul Ioan din Kronstadt

Vai, fraților! Oare nu vom dispărea curând toți de pe fața pământului, ca și cum n-am fi fost niciodată? Unde ne sunt faptele de iubire? Unde îndeplinirea poruncilor Creatorului? Unde este duhul lui Hristos din noi? Unde bunătatea, smerenia, dragostea față de sufletele oamenilor, nepăsarea față de cele vremelnice? Unde râvna față de bunătățile duhovnicești? Cât suntem de proști și cât de mult ne pierdem în deșertăciuni! Ne-am schimonosit chipul sufletului nostru, ne-am schimonosit viața, am întors-o pe dos. Nu-i suntem plăcuți lui Hristos, ci diavolului.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 253.

CHICIURA

Sfantul Inochentie al Odessei

Voiți voi oare să vedeți frumusețea hainei iernii în toată măreția ei? Duceți-vă în orișicare dumbravă vă place, la vreme de chiciură și veți vedea că iarna pare că vrea să se ia la întrecere cu primăvara în măiestrie și podoabe. Această întrecere e foarte greu de câștigat, pentru că primăvara are la îndemână o mulțime de culori și vopsele, iar iarna n-are decât una singură - culoarea albă. Însă iarna, dintr-o singură culoare, e vrednic de minunare de nu cumva făurește mai multe podoabe decât primăvara, din multe! Aceste minunate draperii, care ca niște mantii împărătești acoperă arborii mici și mari din creștet și până în rădăcină, această mulțime de perle și briliante, care scânteiază la lumina soarelui și a lunii, acest chip măreț al arborilor nemișcați care par a fi tăiați din fildeș, această tăcere și liniște sfântă, acest semiîntuneric din timpul zilei și această semilună din timpul nopții - toate aceste tablouri mărețe îl aduc în uimire pe tot cel ce le privește cu luare aminte! Negreșit că fără aceste minuni ale iernii amfiteatrul naturii ar pierde una din cele mai frumoase podoabe ale sale. Și câte tablouri de acestea nu ni se înfățișează în fiecare pădure și în fiecare dumbravă, în fiecare grădină și în fiecare potecă? Cât de mult ar prețui omul asemenea fenomene, dacă ar ști să le izvodească el! Pentru Făurarul ceresc, însă, ele nu înseamnă nimic - suflă un vântișor de la răsărit sau miazăzi [sud] și podoabele dispar, rămânând totul gol! După o zi bate iarăși vântul de la miazănoapte [nord] și iarăși se arată ca prin farmec aceleași podoabe și aceleași nespuse frumuseți!

Sursa: 

Sfântul Inochentie al Odessei, ânțelepciunea dumnezeiască și rosturile naturii, traducere de patriarhul Nicodim Munteanu,

TE VEDE, TE AUDE

Sfantul Ioan din Kronstadt

De te rogi, de șezi, de umbli, de te culci, de gândești, vorbești, te bucuri, te întristezi, de ești sănătos sau bolnav, de ești acasă sau în ospeție, pe uscat sau pe apă, fii sigur că Dumnezeu te vede limpede - cum nu se poate mai limpede! - că îți cunoaște gândurile, dorințele, faptele, stările sufletești, în fiecare clipă a existenței tale, îți aude mai bine decât cu cel mai fin auz toate vorbele, îți percepe toate mișcările sufletului, deși nu are vedere și nici auz, aceste organe omenești atât de complicate și de aceea imperfecte (deși nouă ni se dovedesc perfecte), fiind El ânsuși, în substanța Sa, totul numai vedere (de aceea L-au și numit grecii Theos) și tot numai auz, mai bine zis, tot Lumină și Vedere.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 416.

SPECTACOL

Sfantul Ioan din Kronstadt

Căutați spectacol? în biserică, în dumnezeieștile slujbe aveți un spectacol fără seamăn, spectacolul întregii vieți pământești a Dumnezeului-Om, din clipa când a fost înfășat în scutece, prunc fiind și culcat în iesle, continuând cu viața Sa ascunsă de dinainte de ieșirea la propovăduire și cu viața Sa publică, de slujire a lumii, viață plină de iubire, de înțelepciune, de minuni, cu patimile Sale, cu moartea, îngroparea, ânvierea și înălțarea la Cer! Poate exista un spectacol mai uimitor, mai măreț, mai instructiv? Veniți chiar și în fiecare zi la acest spectacol, pentru a vă hrăni văzul și auzul, gândurile și simțămintele. Luați parte cu sinceritate, de fiecare dată când veniți la biserică, la dumnezeieștile slujbe: se lucrează sfințitor aici mântuirea voastră: pentru voi se aduce jertfă vie; pentru voi se junghie Mielul lui Dumnezeu; pentru voi se frânge Trupul lui Hristos, pentru voi se varsă Preacuratul Său Sânge, care a răscumpărat întreaga lume; aduceți fiecare jertfa inimii înfrânte și smerite, jertfă de laudă și de mulțumire!

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pământ, traducere de Boris Buzilă, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 126-127.

BLANZENIA

Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul.

Sursa: 

Domnul nostru Iisus Hristos

EXAMENELE VIEȚII

Sfantul Ioan din Kronstadt

Creștinului îi sunt de trebuință în toată viața încercările, ca niște mijloace de verificare a stării sale sufletești. Și fiindcă viața noastră, dacă o comparăm cu interiorul unei case, se umple de necurățenii, trebuie negreșit să dereticăm în ea, să ștergem lucrurile de praf. Așa cum pentru verificarea anumitor obiecte - de argint, de pildă - trebuie să avem instrumente speciale, tot așa pentru a ne verifica și pune la încercare sufletul avem nevoie de cei din jurul nostru, care, cu voie sau fără voie, prin faptele lor în raport cu noi, să ne demonstreze nouă înșine și celorlalți în ce măsură ținem sau nu poruncile lui Dumnezeu, date nouă prin Sfânta Evanghelie, dacă trăim în duh, zăgăzuim cele ale cărnii, sau dacă trăim cu trupul, supunându-ne ca niște robi cărnii, patimilor, gândurilor trupești. Aflând că nu trăim după voia lui Dumnezeu, după poruncile Dulcelui nostru Mântuitor, ci după voia noastră oarbă și păcătoasă, să căutăm a ne îndrepta cu grăbire și a urma îndată cu sârguință poruncile dumnezeieștii Evanghelii.  

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 85-86.

TRUPUL ÎNVIAT

Sfantul Inochentie al Odessei

După cum la începutul primăverii toate cele ascunse în lăuntrul pământului și cu putința de a învia se umplu de viață și ies la suprafață, iar cele rămase pe suprafața pământului dobândesc o nouă înfățișare, tot astfel și în ziua ânvierii toate trupurile omenești care se odihnesc, asemenea semințelor, în sânul pământului, vor învia și se vor scula din țărână. Iar cu aceia dintre frații noștri pe care această mare zi a ânvierii îi va găsi în viață, se va petrece, după cum spune Apostolul, o schimbare de alt fel: ei, fără să moară, vor dobândi un trup nou, potrivit cu felul lumii celei noi; și, de vreme ce atunci toate se vor săvârși cu o iuțeală și o putere uimitoare, schimbarea aceasta - după cum ne încredințează același Apostol - se va petrece într-o clipeală de ochi (1 Corinteni 15, 51-54). Pentru mintea omului trupesc, deprinsă a se opri numai asupra celor ce le vede cu ochiul și le aude cu urechea și care nu se pricepe a se ridica de la cele văzute către cele nevăzute, poate părea neînțeleasă și chiar nefirească învățătura Evangheliei despre ânvierea trupurilor omenești. De unde anume va fi luat trupul care demult s-a prefăcut în țărână și s-a amestecat cu pământul, ori s-a spulberat în aer? Ba mai mult decât atât: cum vor putea învia acele trupuri care, prefăcându-se în pământ și intrând în organismul plantelor de pe el, au devenit prin aceasta hrană și, prin urmare, însușire a altor corpuri omenești? Toate acestea par încurcate și greu de dezlegat pentru omul trupesc. Oare cum credeți că răspunde la aceste întrebări Sfântul Apostol Pavel? "Nebune" - zice el - "tu ceea ce semeni nu va învia de nu va muri; și ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăuntele gol, fie de grâu, fie de altceva; iar Dumnezeu îi dă trup, precum voiește, și fiecărei semințe îi dă un trup al ei" (1 Corinteni 15, 36-38). Asemănare foarte dreaptă și prin urmare foarte convingătoare. Căci, într-adevăr, ce semănăm noi toamna? Nu paie groase și înalte, nu spice aurii, ci semințe goale care în cursul iernii mor, iar cu sosirea primăverii, din pricina înmulțirii căldurii pământului, își pierd chipul lor și intră în stare de putrezire; dar această putrezire și moarte slujește de temei, de principiu și de condiție a viitorului pai și spic, așa că acele semințe care nu mor în chipul acesta până la sosirea primăverii, nu pot rodi nimic, rămîn în pământ și se prefac în țărână. Tot astfel și corpurile omenești date pământului sunt niște semințe pentru viitoarele trupuri noi în care noi trebuie să ne îmbrăcăm în ziua cea mare a ânvierii. Aflându-se în sânurile pământului, trupurile se desfac în părțile din care au fost alcătuite, se curăță prin mijlocirea putrezirii de toate formele stricăciunii și astfel se pregătesc pentru ca din ele să se ridice la timp, prin lucrarea atotputerniciei dumnezeiești, niște trupuri curate și vrednice de a îmbrăca în sine, pentru toată veșnicia, nemuritoarele suflete omenești.

Sursa: 

Sfântul Inochentie al Odessei, ânțelepciunea dumnezeiască și rosturile naturii, traducere de patriarhul Nicodim Munteanu,

TAINA PREOTIEI

Am purtat sutana, șaizeci de ani, dar de fiecare dată când mă întâlnesc cu un creștin ortodox sau cu oricare altă persoană, îmi plec capul, jos, în fața lui.

Sursa: 

Părintele Sofronie Saharov 1896 - 1993

BUCURĂ

Sfantul Ioan din Kronstadt

Doamne, a Cărui dragoste pentru noi depășește la infinit dragostea oricărui tată, a oricărei mame, a celei mai iubitoare soții, miluiește-ne! Născătoare de Dumnezeu, Stăpâna noastră! Tu, a cărei dragoste pentru neamul omenesc nu poate fi măsurată cu aceea a nici unei mame de pe pământ, a nici unei soții, ia aminte la rugăciunile noastre și ne mântuiește. Ca să te pomenim din adâncul inimii! Ca să ne rugăm Ție cu sârguință! Ca să alergăm sub acoperământul Tău grabnic, nepregetând, neșovăielnic. Ne rugăm Maicii lui Dumnezeu celei Preabune și fără de prihană și ea se roagă pentru noi. O preaslăvim pe cea care este mai presus de orice slavă și ea ne pregătește nouă slavă veșnică. âi spunem adeseori: "Bucură-te!", iar Ea îl roagă pe Fiul Său, Dumnezeu: Fiul meu preaiubit, pentru că îmi dau binețe, zicându-mi "Bucură-te!", dă-le lor bucurie veșnică!

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 83.

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente