Citatul zilei

PĂMÂNTUL PRIMĂVERII

Sfantul Inochentie al Odessei

Spălat și umezit de apele primăverii, pământul începe a se acoperi cu verdeață și cu flori; toate locurile de pe el capătă o vedere frumoasă și sunt în stare a da adăpost și a pricinui plăcere, ba adesea și hrană, călătorului. Același lucru se petrece și cu sufletul spălat de lacrimile pocăinței; cugete și simțiri curate îl îmbracă din cap până în picioare; din acestea, asemenea unor flori mirositoare, se ivesc felurite făgăduințe și fapte frumoase.

Sursa: 

Sfântul Inochentie al Odessei, ânțelepciunea dumnezeiască și rosturile naturii, traducere de patriarhul Nicodim Munteanu,

PĂMÂNTUL

Cel mai misterios, cel mai prețios lucru e pământul. E mai de preț decât toate celelalte materii. De ce?... Din acest pumn de pământ e făcut omul. Din acest pumn de pământ răsar infinite culori în plante și infinite arome. Toate fructele, de toate gusturile și aromele, se nasc din acest pământ. Țărâna are un miros specific. Nimic nu miroase mai frumos decât pământul.

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseții lăuntrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 92.

SAREA

Sfantul Nicolae Velimirovici

Sarea este simbolul creștinilor de acum, care îi îndreaptă și pe alții. Sufletul, sărat bine cu învățătura lui Hristos, nu se dă stricăciunii, și de aceea ajută și aproapelui său să se împotrivească alterării. "Voi sunteți sarea pământului", a spus Domnul nostru cel Preasfânt (Matei 5, 13). Aceasta se referă nu doar la Apostoli și la preoți, ci la toți creștinii în general. Dacă creștinătatea își pierde puterea, făcându-se lipsită de sare, cu ce se va mai "săra" neamul omenesc? Cu ce se va mai salva atunci omenirea de la alterare? Dacă sufletul nu are întru sine adevărul lui Hristos, el se face lipsit de sare și devine fără gust. Pentru aceasta oamenii de pe pământ putrezesc, trupurile lor prefăcându-se în țărână. Sarea înseamnă, de asemenea, și har ceresc. Despre acest lucru vorbește Fericitul Teofilact: "Despre faptul că harul este sare citește la Sfântul Pavel: «cuvântul vostru să fie cu har, presărat cu sare»". Prin urmare sarea este simbolul creștinului din lume și a harului dintru acesta.

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri și semne, traducere de Gheorghiță Ciocioi, Ed. Sophia, București, 2009, p. 36-37.

STĂRUINȚA CĂLĂTORULUI

Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi că aceia care râvnesc să ajungă într-un oraș sau într-un alt loc oarecare nu stau, ci merg cu stăruință pe acel drum care îi duce într-acolo. Asemenea și cei ce se silesc a ajunge în cetatea cerească, Ierusalimul cel de Sus, nu zăbovesc, ci săvârșesc calea ce-i poartă spre acel oraș, adică merg pe cărările evlaviei, unde le este Călăuzitor Hristos, pe Care robii Lui cei credincioși âl urmează cu dragoste și credință. Oare de ce tu, păcătosule neîndreptat, de vreme ce vrei să te mântuiești și să ajungi în Patria cerească, stai neclintit și nu mergi după El? Ori, mai rău decât atât, odată ce te-ai abătut din calea cucerniciei și ai apucat drumul celor necredincioși, îl ții pe-acesta, care te duce în iadul veșnicei pierzări? Te-ntrebi care-o fi oare calea cucerniciei și cea a necredinței? Domnul nostru ți le arată în Evanghelia Sa și-ți poruncește să te depărtezi de cea din urmă și să o urmezi pe cea dintâi. "Intrați prin poarta cea strâmtă; că largă este poarta și lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră prin ea; și strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o află" (Matei 7, 13-14). Cărarea cea strâmtă este calea smereniei, a ascultării, a blândeții și a lepădării de sine, adică a tăgăduirii propriei tale voințe. Iar drumul cel larg este calea mândriei, a neascultării, a nerăbdării și a iubirii de sine. Aceasta te duce spre iad, pe când cea dintâi - spre Cer. Alege tu pe ce cale vrei să mergi: fie pe cea îngustă și scundă [smerită] - spre Cer, fie pe cea largă și înaltă - spre iad. Iar o a treia cale nu aflăm în Sfânta Scriptură, căci pentru veacul ce va să vină, spre care ne îndreptăm cu toții, vedem că ne deschide Dumnezeu doar două locuri de sălășluire: viața veșnică ce se va găsi în Ceruri și chinul nesfârșit care va fi în iad.

Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

PROPAGANDA ANTIRELIGIOASA

Sfantul Luca al Crimeei

Eu știu că cei mai mulți dintre voi sunt foarte alarmați de întărirea neașteptată a propagandei antireligioase și că sunteți mâhniți. Nu vă tulburați, nu vă tulburați! Lucrurile acestea nu au cum să vă atingă. și să știți, și să credeți că mica turmă a lui Hristos este de neînvins, ei nu are ce-i face nimeni, ea nu se teme de nimic, fiindcă știe și păzește totdeauna marile cuvinte ale lui Hristos: «Voi zidi Biserica Mea, și porțile iadului nu o vor birui».

Sursa: 

Sfântul Ierarh Luca al Crimeei 1877 - 1961

CĂMARA

Sfantul Nicolae Velimirovici

Cămara este, în înțelesul obișnuit, chilia monahului ori o cameră de mici dimensiuni, tăinuită, din casă. Înăuntrul omului această "cămară" este inima. "Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta" (Matei 6, 6) și acolo roagă-te, dar nu precum fățarnicii care se roagă ca să fie văzuți de oameni. Intră în inima ta cu mintea, și acolo unde ești doar tu, aruncă toate lucrurile cele din afară și te dedă pe de-a-ntregul la rugăciune către Domnul Dumnezeu.    

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri și semne, traducere de Gheorghiță Ciocioi, Ed. Sophia, București, 2009, p. 55.

AURUL TIMPULUI

Cine pierde aur sau argint poate să dobândească altul în locul lui, dar cine pierde vremea în deșertăciunea vieții sale nu o s-o mai găsească. în ceasul morții, unul ca acesta se va tângui mult, fiindcă partea lui este împreună cu demonii.

Sursa: 

Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia, București, 2011,

CINE RENUNTA LA CRUCE

Cine renunta la cruce, nu poate fi vrednic de Domnul și să devină ucenicul Lui. Adâncurile Ființei Divine sunt dezvăluite creștinului, atunci când el se răstigneste pentru Mântuitorul nostru. Crucea este temelia teologiei autentice.

Sursa: 

Părintele Sofronie Saharov 1896 - 1993

CONSTRUIREA LOCUINȚEI

Sfantul Ioan din Kronstadt

Cel ce și-a construit o locuință, după lege are dreptul să locuiască în ea. Noi suntem locuințele Creatorului nostru. El ne-a creat pentru El, căci "El toate le-a făcut pentru slava Sa"; deci El este acela ce trebuie să locuiască în noi și nu diavolul, acest ucigaș, hoț și mincinos. "Vino și Te sălășluiește întru mine" (din rugăciunea către Sfântul Duh). "Noi vom veni la el și vom face locaș la el" (Ioan 14, 23). "Nu știți, oare, că voi sunteți templul lui Dumnezeu, și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?" (1 Corinteni 3, 16).

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea întru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 1

IMPĂRĂȚIA MORALĂ

Sfantul Nicolae Velimirovici

Toată împărăția naturii nu este nimic altceva decât o carte despre împărăția morală. Privită ca o astfel de carte, natura este cu totul desăvârșită, din cele mai înalte sfere ale universului până la ultimul atom.

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici 1881 - 1956

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente