Citatul zilei

VASUL DE LUT

Sfantul Ierarh Vasile cel Mare

Moise, care a scris despre facerea lumii, chiar de la cele dintâi cuvinte, ne-a luminat mintea cu numele lui Dumnezeu, zicând: "ântru început a făcut Dumnezeu cerul și pământul" (Facerea 1, 1). Ce frumoasă orânduire de cuvinte! A spus mai întâi: "ântru început", ca să nu socotească unii că lumea este fără de început. Apoi a adăugat: "a făcut", ca să arate că ceea ce a făcut este o foarte mică parte din puterea creatoare a lui Dumnezeu. După cum olarul, cu aceeași meserie, face nenumărate vase, fără să-și irosească meseria și puterea, tot așa și Creatorul acestui univers nu are putere creatoare numai pe măsura creării unei singure lumi, ci puterea lui este nesfârșită; și-a exprimat numai voința, și a și adus la existență mărețiile celor ce se văd.

Sursa: 

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București, 1986, p. 73.

GHIVECIUL CU FLORI

Sfantul Ioan din Kronstadt

Observați un fenomen interesant în natură. Când sădești o plantă într-un ghiveci mai mare sau într-un ciubăr, ea își dezvoltă îndeosebi rădăcinile. Sloboade în adânc mai multe ramificații, în schimb partea de la suprafață se dezvoltă mai puțin, dă ramuri, frunze și flori sărace. Când sădirea se face într-un ghiveci mai mic, atunci și rădăcina care se formează va fi mai mică, planta crește repede în sus, dă frunze și flori frumoase (dacă e dintre acelea care dau flori). Oare nu se întâmplă așa și cu omul? Când trăiește având de toate, nestingherit, în belșug și satisfacții, sporește în cele de jos, ale pântecelui, sufletul însă îi rămâne chircit, sterp la fapte bune. Când trăiește în constrângere, în sărăcie, boală, necazuri, supărări, într-un cuvânt, când partea animalică îi este obligată la anumite privațiuni, crește duhovnicește, dă flori de virtute, se maturizează, aduce roade, bogate. De aceea, strâmtă este calea celor care îl iubesc pe Dumnezeu.  

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 241-242.

LUCRUL

Sfantul Nicolae Velimirovici

Caută să faci oamenilor lucrul pentru care, la început, poate te vor blestema, dar la urmă te vor binecuvânta; și niciodată lucrul pentru care la început te vor binecuvânta, iar la sfârșit te vor blestema.

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici 1881 - 1956

GROAPA ȘI FNTNA

Sfantul Ierarh Vasile cel Mare

"Groapă a săpat și a adâncit-o" (Psalm 7, 5). În dumnezeieștile Scripturi nu găsim spus în sens bun cuvântul "groapă", după cum nici cuvântul "fântână" nu-l găsim spus în sens rău. Groapă este locul unde a fost aruncat Iosif de frații săi (Facere 37, 20-24). și tot cuvântul "groapă" îl întrebuințează Scriptura când spune că au fost loviți egiptenii "de la cel dintâi născut al lui Faraon până la cel întâi născut al roabei celei din groapă" (Psalm 87, 4); și în Ieremia zice: "Părăsitu-M-au pe Mine, izvor de apă vie, și și-au săpat loruși gropi surpate, care nu vor putea ține apă" (Ieremia 2, 13). Dar și în Daniil este scris de groapa cu lei în care a fost aruncat Daniil (6, 16). Avraam însă sapă fântână (Facere 21, 30); la fel, și slugile lui Isaac (Facere 26, 18); iar Moise, venind la fântână, s-a odihnit (Ieșire 2, 15); și poruncă primim de la Solomon să bem apă din vasele noastre și din izvorul fântânilor noastre (Pilde 5, 15); iar Mântuitorul vorbește lângă fântână despre taine dumnezeiești. Pricina pentru care cuvântul "groapă" este folosit cu privire la cele rele, iar cuvântul "fântână", cu privire la cele bune, socotim că este aceasta: apa din gropi vine din afară, cade de sus; în fântâni însă, sunt vine de apă, care zac sub pământ înainte de a se săpa locurile acelea; ies la iveală însă după ce se dă la o parte pământul care le acoperă și orice altă materie de deasupra lor, care este tot pământ. Și în suflete este, așadar, un fel de groapă, atunci când gândurile cele bune, care cad în suflete, se schimbă și se falsifică. Dacă cineva își schimbă ideile despre cele bune care cad în el, atunci preface acele idei bune în idei rele și potrivnice adevărului și nu mai vrea să aibă în suflet ceva bun. Și iarăși, în suflete sunt fântâni; când sunt date la o parte gândurile cele rele care le acoperă, atunci strălucește lumină și iese la iveală izvor de apă bună de băut, în cuvânt și în dogme. De aceea este de neapărată trebuință ca fiecare să-și facă sieși o fântână, ca să păzească porunca amintită mai înainte, care spune: "Bea apă din vasele tale și din izvorul fântânilor tale!" (Pilde 5, 15) Așa devenim fii ai celor care au săpat fântâni, ai lui Avraam, ai lui Isaac și ai lui Iacov. Nu trebuie să facem groapă, ca să nu cădem în adâncitură, așa cum a spus David în acest psalm, nici să auzim cele scrise în Ieremia spre mustrarea păcătoșilor, despre care Dumnezeu a spus cuvintele pe care le-am adăugat puțin mai înainte: "Părăsitu-M-au pe Mine, izvor de apă vie, și și-au săpat loruși gropi surpate, care nu vor putea ține apă" (Ieremia 2, 13).  

Sursa: 

Sfântul Vasile cel Mare, Tâlcuire duhovnicească la psalmi, traducere de Părintele Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București,

PUTEREA LUMINII DUMNEZEIEȘTI

Sfantul Ioan din Kronstadt

Așa cum soarele de pe cer își reflectă întreaga-i măreție și strălucire în puzderia de corpuri transparente de pe pământ și soarele duhovnicesc - Dumnezeu - a binevoit să se reflecte în nenumărate ființe, în cer și pe pământ: acolo în îngeri, aici în oameni. și după cum lumina - și cea a soarelui material - nu se împiedică de corpurile solide, dar transparente, luminând prin geamuri încăperi închise din toate părțile, în care nu pătrunde aerul de afară, tot așa și lumina Soarelui spiritual nu se oprește în ființele spirituale, nu se izbește de opreliști materiale, nici de pereți, nici de ziduri mohorâte de temniță, nici de imensitatea munților, nici de adâncimea peșterilor în care se ascund de lume robii lui Dumnezeu, nici de abisurile pământului. Ea pătrunde pretutindeni și strălucește pretutindeni, în tot sufletul în stare să primească lumina adevărului ceresc. (Pavel și Sila se rugau în temniță, lăudau pe Dumnezeu în cântări, și Domnul le-a ascultat rugăciunea. - Faptele Apostolilor 16, 25-26).

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 405.

DOI ȘI CU DOI

Am înțeles că a venit vremea să mă scutur de poveri zadarnice, să nu mă mai zbat în propriile-mi minciuni, care erau ca o boală, ca o crampă. O adevărată revelație. Pricepeam deodată că doi și cu doi fac patru.

Sursa: 

Compozitorul Arvo Pärt, Cântul inimii – puterea cuvântului și a muzicii (AP), traducere de Laura Mărcean & Olga Bers

DISTRACȚIA

Sfantul Ioan din Kronstadt

Ce înseamnă să umbli după distracții? Înseamnă că vrei să-ți umpli, cu indiferent ce, un gol sufletesc, ceea ce vădește o stare de boală, fiindcă sufletul a fost făcut să lucreze, nu să trândăvească.    

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 195.

VRĂJMAȘII

Sfantul Nicolae Velimirovici

Vrăjmașii m-au învățat să știu ceea ce puțini știu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmași afară de sine însuși.

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici 1881 - 1956

PETELE ÎNTUNECATE

Adeseori ne mângâiem cu gândul că nimeni nu a văzut ceea ce am făcut sau nu cunoaște ceea ce gândim. Dar, dacă privim la viața aceasta ca la o pregătire pentru veșnicie, dacă năzuim să scăpăm de petele întunecate dinăuntru nostru, atunci imaginea se schimbă.

Sursa: 

Arhimandritul Sofronie Saharov, Rugăciunea – experiența Vieții Veșnice, traducere de diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis,

PRUNCUL CE HRANEA UNIVERSUL

Sfantul Efrem Sirul

Sugea laptele Mariei, și dădea El ânsuși de supt viață universului.

Sursa: 

Sfântul Efrem Sirul 306 - 373

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Comentarii recente