Citatul zilei

TĂCEREA CARE NE ÂNCONJOARĂ

Tăcerea e întotdeauna mai desăvârșită decât muzica. E de ajuns să învățăm s-o ascultăm. Aceasta e problema principală. Căci, în această lume, totul e atât de plin, sunt atâtea pe care de-abia le putem presimți. Bineînțeles, nu vedem îngeri. Totuși, ei sunt aici. Lângă noi. în general, oamenii nu-i văd. Nu aud ceea ce ne înconjoară, în tăcere.

Sursa: 

Compozitorul Arvo Pärt, Cântul inimii – puterea cuvântului și a muzicii (AP), traducere de Laura Mărcean & Olga Bers

URMELE PAȘILOR

Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi urme de oameni ori ale altor vietăți și recunoști după ele atât mersul acestora, cât și pe ele însele, așa cum, de pildă, după urmele omenești poți cunoaște umbletul omului. Dintr-o asemenea întâmplare să-ți amintești cântarea Prorocului: "Văzutu-s-au umbletele Tale, Dumnezeule, umbletele Dumnezeului și âmpăratului meu" (Psalmul 67, 25). Lucrările Domnului nostru sunt asemenea unor urme lăsate de El, după care putem cunoaște dumnezeiescul Său umblet și pe ânsuși Dumnezeu. Când privim cerul și frumusețea lui, soarele, luna, stelele și lumina lor, pământul și belșugul său, atunci aflăm întru acestea pasul Domnului nostru și âl cunoaștem pe ânsuși Dumnezeu, Care și-a arătat umbletul Său prin ele. și astfel ne încredințăm că ni se cuvine a proslăvi puterea Sa atotțiitoare, căci pe toate acestea le-a zidit din nimic numai cu cuvântul; înțelepciunea Lui, de vreme ce atât de minunate le-a întocmit și întru rânduiala Sa le-a așezat; bunătatea Lui, întrucât pentru noi le-a făcut pe toate. Căci El nu are trebuință de nimic din acestea pentru Sine ânsuși, ci precum încă mai înainte de veci era îndestulat și fericit în Sine ânsuși, întocmai este și acum. Făpturile sunt asemenea unor urme ale Domnului nostru, prin care suntem îndemnați să-L cunoaștem pe ânsuși Dumnezeu: "Cerurile mărturisesc slava lui Dumnezeu" (Psalmul 18, 1).

Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

ȚĂRMUL

Sfantul Ioan din Kronstadt

O, dacă ne-ar fi dat tuturor să ancorăm cu bine la țărmul patriei cerești!

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 482.

ZIDUL

Sfantul Teofan Zavoratul

Păcatele mele sunt zid între mine și bunătatea Ta. Strică zidul acesta, ca să mă pot apropia de bunătatea Ta, varsă asupra mea dragostea Ta și trage-mă la înălțimea Ta. Zidul păcatelor mele e însă dărâmat de lacrimi și de frângerea inimii; drept aceea, dăruiește-mi în toate zilele vieții mele să-mi plâng păcatele cu osârdie și să culeg roade care îmi vor fi de folos în Ziua Judecății.

Sursa: 

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia

GEOLOGIE

Sfantul Ioan din Kronstadt

Cuvântul lui Dumnezeu scris vorbește mai adevărat și mai clar despre lume. Cuvântul naturii este închis în ea și nu poate exprima nimic deslușit, de la sine, rămânând literă moartă, fără glas. "Unde erai tu - omule - când am întemeiat pământul?" (Iov 38, 4). Erai, oare, lângă Dumnezeu când a întocmit universul? "Cine a căutat în adânc Duhul Domnului și cine L-a sfătuit pe el?" (Isaia 40, 13) Voi, geologilor, vă lăudați că ați descoperit gândul Domnului în scoarța pământului și susțineți aceasta în pofida Sfintei Cărți a Facerii. Dați mai multă crezare buchiilor moarte ale straturilor solului, ale pământului neînsuflețit decât cuvintelor, de Dumnezeu inspirate, ale marelui proroc și văzător de Dumnezeu Moise.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 40.

CASA LUI DUMNEZEU

Sfantul Ioan din Kronstadt

Trăiești în casa lui Dumnezeu într-o lume minunată; te bucuri fără plată de toate darurile bunătății și mărinimiei lui Dumnezeu, care îți sunt date din belșug de la natură, tot pe degeaba; trăiești în casa lui Dumnezeu, în Biserică, în obștea celor mântuiți, bucurându-te de toate darurile harului, pentru a ta mântuire. Deci nici tu nu sta la îndoială și, pe cât îți este cu putință, fă bine fratelui tău; fii bun chiar și cu cei nemulțumitori și răi, ca să poți fi "fiu al Celui Preaînalt" (cf. Luca 6, 35). Primește pe toată lumea cu bucurie în casa ta, cunoscând că și tu trăiești, fără a da ceva în schimb, în casa lui Dumnezeu, în acea casă a lui Dumnezeu spirituală și universală care este Biserica, cea care te pregătește pentru viața veșnică. Ospătează-i cu bucurie și fără să le ceri nimic în schimb pe cei ce vin în casa ta și nu uita că și tu te ospătezi zilnic de la masa Stăpânului, cu însuși Preacuratul Său Trup și Sânge.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 346.

HARUL ASCULTĂRII

Avva Dorotei

Erau în strâmtorare și bătrânul voi să trimită pe fratele la cel ce se ocupa cu cele de trebuință ale lor. și nu i-a zis lui: "Du-te!", ci: "Voiești să mergi?". La fel, fratele n-a zis: "Mă duc!" ci i-a zis lui: "Fac precum voiești", că se temea și de sminteli dar și de a nu asculta părintelui lui. Apoi când au ajuns la strâmtorare i-a zis lui bâtrânul: "Scoală-te și du-te!". și nu i-a zis: "Nădăjduiesc în Dumnezeul meu, că te va acoperi", ci i-a zis: "Nădăjduiesc în rugăciunile părintelui meu că te va acoperi". La fel și fratele, când a fost ispitit n-a zis: "Dumnezeul meu, scapă-mă!", ci "Dumnezeule, pentru rugăciunile părintelui meu, scapă-mă". și fiecare dintre ei și-a pus nădejdea în rugăciunile părintelui său. Vedeți cum au înjugat ascultarea cu smerenia? Căci precum se înhamă doi cai la o căruță și un cal nu poate să o ia înaintea altuia, căci o rupe, așa are nevoie ascultarea să fie înhămată cu smerenia. și cum poate cineva să se învrednicească de acest har, de nu se va sili, precum am spus, să taie voile sale și să se predea pe sine, după Dumnezeu, părintelui său, neîndoindu-se câtuși de puțin, ci toate făcându-le ca și aceia, cu încredințarea că ascultă de Dumnezeu? Acesta se va învrednici de milostivire, acela se va învrednici de mântuire.

Sursa: 

Avva Dorotei, Filocalia, vol. IX, traducere de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Ed. Humanitas, București, 2009, p. 435.

BUNĂ ESTE SPOVEDANIA PĂCATELOR

Bună este spovedania păcatelor, când în urma ei vine îndreptarea. Dar ce folos este să descoperi rana în fața medicului și să nu întrebuințezi mijloacele de vindecare?

Sursa: 

Fericitul Augustin 354 - 430

MALUL MĂRII

Sfantul Ignatie Briancianinov

Cu cine poate fi asemănat un creștin care îndură suferințele vieții pământești cu o adevărată cugetare duhovnicească? El este aidoma unui călător care stă pe malul mării zbuciumate. Valurile cărunte se apropie înverșunate de picioarele drumețului și, izbindu-se de nisip, se împrăștie în stropi mărunți la picioarele lui. Marea, certându-se cu viforul, urlă, înalță valuri cât munții, fierbe, clocotește. Valurile se nasc și se înghit unele pe altele, iar crestele lor sunt încununate cu spumă albă ca zăpada. Acoperită de ele, marea închipuie prin sine gura de necuprins, împresurată cu dinți, a unui balaur înfiorător. Tainicul călător privește cu cuget molcom acest spectacol amenințător. El își ține ochii îndreptați spre mare, dar unde se află oare cugetările și inima lui? Gândul său este la porțile morții, inima sa - la Judecata lui Hristos. De pe acum el stă înfățișat înaintea lor prin cuget și simțire; acolo se află grijile lui și teama sa, de care fuge toată frica ispitelor pământești. Valurile se vor domoli și se va potoli marea. Acolo unde se înălțau valuri înfuriate, se va întinde luciul neclintit al apelor ostenite de furtună. După o răscolitoare neliniște, ele se vor retrage într-o tăcere de moarte. în luciul lor străveziu se va oglindi soarele înserării. Privind din limanul pașnic al mănăstirii la marea vieții, tulburată de furtuna ispitirilor, âți mulțumesc Ție, Domnului și âmpăratului meu, căci Tu m-ai adus în împrejmuirea sfântului locaș! M-ai ascuns "în taina feței Tale de răzvrătirea omenească"! M-ai adăpostit "în cortul Tău de grăirea împotrivă a limbilor"! (Psalm 30, 20-21) Numai pentru aceasta se mâhnește sufletul meu și se tulbură în neștire: anume când se întreabă dacă va trece oare din locul acesta, de pe țărmul mării schimbătoare și necredincioase a vieții, "la loc de sălășluire minunată, până la casa Domnului, în glasul bucuriei și al mărturisirii, al sunetului de prăznuire" (Psalm 41, 4-5); așeza-mă-voi oare acolo în vecii vecilor? Cât despre suferințele pământești - "în Domnul am nădăjduit, nu mă voi teme: ce îmi va face mie omul?" (Psalm 55, 11).

Sursa: 

Sfântul Ignatie Briancianinov, Cunoașterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii văzute, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,

MULȚI CREȘTINI ORTODOCȘI

Sfantul Serafim Rose

Mulți creștini ortodocși nu sunt doar ”indiferenți” față de evoluție; ei o acceptă pe față, neștiind că prin aceasta acceptă doctrina latină scolastică despre facerea lumii și omul întâi-zidit, total opusă învățăturii creștin-ortodoxe înfățișate clar mai ales de Sfinții Părinți cu cea mai înaltă viață duhovnicească.

Sursa: 

Părintele Serafim Rose 1934 - 1982

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente