Citatul zilei

GRÂUL

Sfantul Nicolae Velimirovici

Grâul semnifică știința cea dumnezeiască, știința lui Hristos. Sămânța cea bună este opusă neghinei, care simbolizează sămânța cea diavolească. "Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui și a semănat neghină printre grâu" (Matei 13, 25). Creștinii, care poartă întru sine pe Hristos Dumnezeu și Îl sporesc pe El în sufletele lor până la seceriș, vor fi mântuiți; în același timp, cei nepăsători, care cresc iarba cea rea în locul grâului, vor pieri. Despre aceasta a mărturisit și Sfântul Ioan Botezătorul, spunând că Domnul Își curăță aria și adună grâul Său în hambare, iar sămânța cea rea o aruncă în focul cel veșnic. Astfel grâul simbolizează pe drept-credincioșii care păstrează întru sine sămânța lui Dumnezeu, iar neghinele semnifică pe cei fără de Dumnezeu. Sămânța care crește în pământ este închipuire a morții și Învierii Domnului, închipuire a omorârii omului celui vechi și a nașterii omului celui nou în fiecare dintre noi.    

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri și semne, traducere de Gheorghiță Ciocioi, Ed. Sophia, București, 2009, p. 40-41.

NATURA

Sfantul Nicolae Velimirovici

Înțelegerea după literă a naturii - iată definiția păgânismului care-l zdruncină pe om de pe calea lui duhovnicească, în primul rând de la Dumnezeu. "Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr" (Ioan 24, 24). Pentru închinătorii la idoli, ca și pentru filosofii materialiști (unii și aceiași), natura e un fel de carte chinezească. Straniul, neștiutul sul cu caractere chinezești, văzut pentru prima oară, le pare lor un fel de frumoase ornamente, de minunate împletituri, desene încântătoare, însă fără înțeles și însemnătate lăuntrică. ânchipuiți-vă că înaintea acestui pergament împestrițat cu scriere chinezească stau doi chinezi: unul este neînvățat, iar altul știutor de carte. Cel neînvățat privește și vede doar încântătorul desen. ântreaga lui atenție este îndreptată către această scriere, către bastonașe și liniuțe. ânsă cel învățat nu dă atenție caracterelor de pe pergament, repede trece la sens, la însemnătatea gândită și duhovnicească cuprinsă în aceste semne. Omul neînvățat și cu vederea, și cu duhul este prizonier al semnelor celor exterioare, însă cel învățat vede aceste semne cu ochii și cuprinde sensul lor cu duhul. Iată o zugrăvire pe înțeles, pe de o parte, a închinătorilor la idoli (nu are importanță, învățați ori neînvățați), iar, pe de altă parte, a adevăraților creștini. Primii, și cu simțurile, și cu duhul, sunt prizonieri ai simbolurilor. Iar ceilalți văd simbolurile în chip simțit, însă duhul lor ia aminte la cele ale duhului.

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri și semne, traducere de Gheorghiță Ciocioi, Ed. Sophia, București, 2009, p. 52-53.

FURTUNA

La vreme de ispită una să faci: să te rogi și să rabzi până vine slobozirea. Ai văzut, când vine ploaia cu fulgere, cu tunete și furtună, fugi în casă la adăpost; iar după ce trece furtuna ieși din nou afară. Așa și în mănăstire. Când vin ispitele și te împresoară, fugi la rugăciune în biserică, fă un paraclis la Maica Domnului, închină-te la Sfânta Cruce, citește o catismă sau două din Psaltire; iar după ce trece ispita și se face liniștite în suflet, ieși din nou la ascultare și mulțumește lui Dumnezeu că te-a acoperit în vremea necazului.

Sursa: 

Părintele Paisie Olaru, Părintele Paisie duhovnicul, traducere de ediție îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ed. Mi

RAȚIUNEA

Sfantul Ierarh Vasile cel Mare

Rațiunea pornește de la cunoaștere pentru a ajunge la credință.

Sursa: 

Sfântul Vasile cel Mare 330 - 379

DRAGOSTEA MAMEI

Sfantul Nicolae Velimirovici

și de dragostea mamei îți vei aminti mereu, dar apoi o vei uita. și pe prietenii răposați îi vei pomeni, dar după o vreme vei amuți. și de faptele tale bune îți aminti, dar apoi le vei da la o parte. ânsă păcatul pe care l-ai săvârșit acum patruzeci de ani, în fiecare dimineață îți strigă: „bună dimineața,” și în fiecare seară: „la revedere!” Strigă și va tot striga, și nu va amuți nicicând în viața ta.

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici 1881 - 1956

VIERMELE

Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi un trandafir sau un măr frumoase pe dinafară, dar stricate pe dinăuntru de un vierme veninos, prin aceasta devenind pentru om nu doar nefolositoare, ci și vătămătoare. ântocmai e și fapta omenească: pe dinafară pare a fi bună, dar dacă izvorăște dintr-o inimă ce se adapă din iubirea de sine, din trufie și din mândrie, atunci nu-i folosește omului la nimic, ba îi mai este și spre păgubire. Căci unul ca acesta nu dă slavă lui Dumnezeu, de la Care tot binele purcede și el își însușește ceea ce este doar a lui Dumnezeu, întrebuințând darurile Domnului întru răutățile sale și pentru a sa proslăvire și nu spre slava Domnului; astfel se așază pe sine, ca pe un idol însuflețit, în locul pe care trebuie să i-L dea numai lui Dumnezeu. Făcând acestea, el se desprinde de Dumnezeu, se depărtează cu inima de Dânsul și cade în patima idolatriei duhovnicești, care este urâciune înaintea Domnului.

Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

SPOVEDANIA

Nu e de ajuns să ne spovedim în fața lui Dumnezeu; se cuvine să ne spovedim de asemenea și în fața celor ce au primit de la Dumnezeu puterea de a spovedi.

Sursa: 

Fericitul Augustin 354 - 430

MORMINTELE

Sfantul Teofan Zavoratul

în ziua când se vor deschide mormintele morților, când va glăsui trâmbița tunător, când lumea va fi cuprinsă de cutremur și groază mare, când toți îngerii se vor pogorî la porunca Ta ca să-i despartă pe buni de răi, când se vor arăta nori de foc și-i vor purta pe Sfinți, în ziua aceea să se arate și asupra mea îndurările Tale, să stau de-a dreapta Ta, Bunule Doamne, și să fiu miluit!

Sursa: 

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia

DARURILE FIRII ÂNCONJURĂTOARE

Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi că pomul își dăruiește roadele atât stăpânului său, care îl curăță, tăindu-i vlăstarii, cât și străinilor; sau că fântâna îi adapă nu doar pe cei care o îngrijesc, ci și pe cei ce-o pângăresc și scuipă în ea, iar soarele luminează atât pentru cei ce se minunează de el, cât și pentru cei care-l nesocotesc. Așa sunt și creștinii cei adevărați, care ca și "orice pom bun fac roade bune" (Matei 7, 17) sau "ca niște luminători strălucesc în lume" (Filipeni 2, 15), făcându-le bine tuturor, celor buni și celor răi, prietenilor și vrăjmașilor lor, urmând întru toate pilda Cerescului lor Tată, Care "face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni" (Matei 5, 45). Aceasta te învață, creștine, să urmezi și tu adevăraților creștini și dimpreună cu ei să te asemeni Părintelui Ceresc, și nu fiilor veacului acestuia, care nu iubesc pe nimeni decât pe ei înșiși și pentru sine.

Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

ALIPIREA DE LUME

Frica de Dumnezeu se agonisește atunci când omul, după ce s-a lepădat de lume și de toate cele ce sunt în lume, își adună toate gândurile și se cufundă tot în contemplarea lui Dumnezeu și în simțirea fericirii făgăduite Sfinților Lui. Dacă nu s-a slobozit de lume, sufletul nu poate să-L iubească pe Dumnezeu fără fățărnicie, deoarece lucrurile lumești sunt ca un văl peste ochii lui.

Sursa: 

Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia, București, 2011,

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Comentarii recente