Citatul zilei

VASUL OLARULUI

Să te lași în mâna Domnului, ca lutul în mâna olarului. Olarul, când vrea să facă o oală mai de preț, o dă de două-trei ori prin foc, o călește și o ciupește până se face după plăcerea lui.

Sursa: 

Părintele Paisie Olaru, Părintele Paisie duhovnicul, traducere de ediție îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ed. Mi

MICROBUL

Sfantul Ioan din Kronstadt

După cum partea materială a ființei noastre se poate dezvolta atât timp cât primește o hrană corespunzătoare, iar dacă în mâncare, în băutură sau în aerul pe care îl respiră nimerește o otravă sau un microb, trupul se îmbolnăvește și poate chiar să și moară dacă nu primește la timp ajutor, tot așa și în ființa noastră spirituală totul poate decurge bine până când apare diavolul. Sufletul se îmbolnăvește, cuprins parcă de paralizie, are nevoie de un grabnic ajutor de la Doctorul ceresc, Dumnezeul duhurilor, ajutor care nu poate fi obținut decât prin rugăciunea credinței. Trebuie să ne păzim cât putem mai mult, pentru ca prin duhul și prin faptele noastre să nu ne dăm duhurilor rele, celor de sub cer. Pentru ca ele să nu fie suflare a sufletului nostru, luând locul lui Dumnezeu, pentru ca răul din care este alcătuită natura lor să nu devină propria noastră natură. De altfel, trebuie să ne aducem mereu aminte că ele sunt mai mult în noi decât în lume, dar că Dumnezeu are asupra lor deplină autoritate și le îngăduie să lucreze în lume pentru dezmeticirea și îndreptarea oamenilor, în limitele adevărului, bunătății și înțelepciunii Sale. Sunt însă oameni care îl au pe diavolul în îmbrăcăminte, în mâncare și în băutură, după cum creștinii adevărați se îmbracă întru Hristos și se hrănesc cu Trupul și cu Sângele Lui. Pretutindeni în lume există o dualitate a contrariilor: unul împotriva altuia; sufletul se luptă cu trupul, binele cu răul. Satana își are slugile și ajutoarele sale pentru a-și răspândi domnia în lume. Domnul îi are pe ângeri, pe care îi dă fiecărui creștin drept paznic și drept călăuză spre fericita âmpărăție a lui Hristos.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 86-87.

COPILAȘUL ȘI MAMA

Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi că un copilaș aleargă mereu la mama lui pentru orice trebuință; de vrea mâncare, apă, sau poate altceva, i le cere mamei; dacă dă de vreun necaz, iarăși fuge la maica sa. Și chiar și atunci când primește vreo pedeapsă de la ea, nu se desprinde de mama lui, ci rămâne în preajma ei și se lipește de dânsa, o iubește și tot de la ea le cere pe toate. Întocmai este și credința creștină, care-L primește și Îl are pe Dumnezeu drept Tată. Ea lasă în urma sa tot ce este în afara Domnului și doar la El aleargă pentru orice trebuință, zicând împreună cu Prorocul: "Tu ești nădejdea mea, partea mea ești în pământul celor vii" (Psalmul 141, 5); și încă: "Lipitu-s-a sufletul meu de Tine și pe mine m-a sprijinit dreapta Ta" (Psalmul 62, 8). Un astfel de suflet credincios pe toate, cu smerenie și cu frică, le va cere și le va aștepta de la Dumnezeu, Tatăl său: "toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de Sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor" (Iacov 1, 17). De primește cele cerute, Îi mulțumește, iar de nu, totuși nu deznădăjduiește, ci le așteaptă cu răbdare, strigând cu Prorocul: "Către Tine am ridicat ochii mei, Cel Ce locuiești în cer. Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, așa sunt ochii noștri către Domnul, Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi" (Psalmul 122, 1-2). Și așa precum copilul fuge la mamă când vede necazul și nenorocirea, căutând la ea ajutor și ocrotire, iar când se află în boală și în neputință, suspină către mama sa și își întinde mâinile spre ea, spunându-și beteșugul, asemenea și inima cea credincioasă, în orice ispitire și nenorocire, aleargă la Dumnezeu și cere de la El ajutor și apărare, strigând către Dânsul împreună cu toți drepții: "Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam și în neam" (Psalmul 89, 2); și încă: "Tu ești scăparea mea din necazul ce mă cuprinde; bucuria mea, izbăvește-mă de cei ce m-au înconjurat" (Psalmul 31, 8). Și de va primi pedeapsă de la Tatăl Ceresc, tot nu se va depărta de Dânsul, ci va lua drept bune toate cele ce sunt trimise de la Bunul Dumnezeu, amintindu-și acel cuvânt de mângâiere pe care El îl grăiește fiilor Săi: "Fiul meu, nu fi nebăgător de seamă de dojana Domnului, nici nu slăbi fiind certat de Dânsul. Căci pe cel pe care îl iubește Domnul îl ceartă și bate pe tot fiul pe care îl primește" (Evrei 12, 5-6). Și precum un copil se depărtează și fuge de oamenii necunoscuți și străini, căci se teme de ei chiar de nu se află în primejdie, asemenea și sufletul cel credincios, întrucât nu este din această lume, se depărtează și se ferește de ea și de toate cele ale ei întocmai ca de un străin, pentru ca nu cumva prin alipirea de lume să se depărteze și să se lipsească de Dumnezeu. Cinstea, slava, bogăția și dulceața lumii sunt îndoielnice pentru acel suflet; el se păzește de cei ce uneltesc cele pământești și stricăcioase atât cu fapta, cât și cu cuvântul; se ferește de ei ca de străini și nu se poartă cu ei prietenește, căci se teme să nu se depărteze de Dumnezeul său prin prietenia cu aceștia și să nu se lipsească de dragostea Domnului prin iubirea lor. Și așa cum un copil, chiar de va fi ademenit de necunoscuți și ispitit de ei cu un măr sau cu orice alt lucru asemănător, nu se va dezlipi de mama lui și nu va merge după străini, deși se mai întâmplă să se apropie de ei și să primească cele oferite, însă luându-le, cu frică și cu grăbire se întoarce și fuge la maica sa, asemeni face și un suflet credincios: deși această lume îl ademenește cu slava, cinstea și plăcerea ei, el nu-i împlinește voia și nu se dezlipește de Dumnezeul lui; nu se ține de lume, ferindu-se de ispitele acesteia, "pentru că toate cele ce sunt în lume - pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții - nu sunt de la Tatăl, ci din lume sunt" (1 Ioan 2, 16). Și chiar de se întâmplă să primească cinstirea ce i se aduce, o primește cu frică, temându-se ca nu cumva să cadă de la Dumnezeu prin acea slăvire, care în mare parte schimbă înspre rău deprinderile cele bune; și socotește că cinstea aceea este pentru el o ascultare, nu o desfătare și o plinește pe aceasta cu frică, spre slava Domnului său și spre folosul aproapelui. Tot astfel, și de i se dăruiește bogăție, el nu-și leagă inima de ea, ci doar de Dumnezeu se lipește; mâncarea, băutura, haina, odihna și adăpostul le primește după trebuință, căci fără acestea nu ne este cu putință a trăi, dar nu le folosește spre plăcere și răsfăț, ci se slujește de ele cu frică de Dumnezeu, pentru a nu-L mânia pe Domnul cu prisosința, lipsindu-se prin aceea de mila Lui și căzând de la Dânsul. și după cum un copil, chiar de este smuls de străini de lângă mama lui și tras în lături, se ține totuși de ea cu putere, o strânge în brațe, plânge și strigă pentru a nu se despărți de dânsa, întocmai face și inima cea credincioasă: cu toate că diavolul și lumea cea rea se străduiește să o desprindă de Domnul, aducând asupra ei necazuri, suferințe și nenorociri, ea totuși se ține strâns de Dumnezeul său, rugându-se Lui cu stăruință și cerându-I să nu o lase în necazuri și să-i fie ajutor împotriva vrăjmașilor Lui. Într-un cuvânt: așa cum un prunc își pune toată nădejdea pentru bunăstarea sa întru a fi în preajma mamei lui, iar îndepărtarea de ea o socotește drept lipsire de darea cea bună, asemenea și sufletul credincios, pentru care toată fericirea și desfătarea este ca numai de Dumnezeu să se alipească și care găsește că este o nenorocire a te lipi de făptură și a te desprinde astfel de Făcătorul. Din această întâmplare să înveți, creștine, ce este credința creștinească și vie, care nu poate fi fără frica de Dumnezeu și fără dragoste. Citește sfinții Psalmi, scrierile Prorocilor și ale Apostolilor, precum și viețile Sfinților, care prin credința lor au bineplăcut Domnului, și vei înțelege adevărul, iar de acea credință care este purtată doar pe buze, însă nu și în inimă, tu să nu te smintești, căci mulți sunt plini de una ca aceasta.

Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

DOMNUL A VENIT LA ROBII SĂI

Sfantul Efrem Sirul

în această zi în care Domnul a venit la robii Săi, să se plece și stăpânii în iubire spre robii lor! în această zi în care Cel Bogat a sărăcit pentru noi, să-l lase și bogatul pe cel sărac să ia parte la masa lui! în această zi ni s-a arătat un dar pe care nu l-am cerut. Să dăm, așadar milostenie celor ce ne-o cer cu glas mare!

Sursa: 

Sfântul Efrem Sirul 306 - 373

CINE ÎL POATE FACE FERICIT PE OM?

Pentru o făptură înțelegătoare (rațională) nu este bun care o poate face fericită, în afară de Dumnezeu, căci binele ființei zidite din nimic vine nu de la ea însăși, ci de la Cel care a zidit-o. în unire cu El, este fericită; despărțită de El, e nefericită.

Sursa: 

Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia, București, 2011,

INCENDIUL

Sfantul Simeon din Dajbabe

Pentru a stinge incendiile sunt echipe de pompieri, în timp ce pentru a liniști patimile sunt posturi aspre.

Sursa: 

Sfântul Simeon din Dajbabe, The Orthodox Word, nr. 271-72, traducere de Laura Mărcean, Ed. St. Herman, Platina, SUA, 2010, ca

KILOMETRAJUL INIMII

Sfantul Ioan din Kronstadt

"Căutați mai întâi âmpărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă" (Matei 6, 33). Cum, în ce chip să căutăm mai întâi âmpărăția lui Dumnezeu? Iată cum. Să presupunem că vrei să faci un drum undeva, pentru o treabă oarecare, mergând pe jos, cu un vehicul sau pe apă; roagă-te lui Dumnezeu să-ți călăuzească mai întâi căile inimii și după aceea pe cele ale călătoriei pe care vrei să o faci, să te îndrepteze mai întâi pe căile vieții, potrivit poruncilor Sale. Trebuie să dorești aceasta din toată inima și să te rogi de mai multe ori în acest sens lui Dumnezeu. Cunoscându-ți dorința sinceră și strădania de a-I respecta poruncile, Domnul îți va îndrepta, puțin câte puțin, toate căile tale.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 257.

RUGĂCIUNEA DOMNEASCĂ

Această rugăciune este temelia cultului Bisericii lui Hristos. Numai un Dumnezeu putea să-i învețe pe oameni o rugăciune atât de desăvârșită și atotputernică: de o simplitate cutremurătoare, dar și de o adâncime și perfecțiune amețitoare... ca într-un dumnezeiesc strop de lumină, în rugăciunea "Tatăl nostru" se cuprinde întreg universul spiritual și material al omului. Această rugăciune a aprins sufletele tuturor Sfinților, a dat tărie tuturor creștinilor, a luminat viața strămoșilor, a mângâiat suferințele asupriților, a fost temelia vieții oamenilor desăvârșiți...

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseții lăuntrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 113-1

DUMNEZEU ȘI MUZICA

Calea către credința creștină începe adesea cu descoperirea lui Hristos cel Viu mai degrabă decât cu recunoașterea adevărurilor dogmatice ale Bisericii. Creștinismul este o religie concentrată pe Omul viu, o persoană istorică. Persoana acestui Om atrage într-un chip uimitor. Se poate foarte bine ca o compoziție pe un subiect evanghelic, chiar scrisă de un om nu din Biserică, să fie impregnată de cinstirea lui Hristos. Se poate ca mulți să-și înceapă calea spre Hristos și spre Biserică printr-o astfel de compoziție, chiar dacă aceasta nu e pe deplin "canonică".

Sursa: 

Mitropolitul Ilarion Alfeiev, Cântul inimii – puterea cuvântului și a muzicii (MIA), traducere de Laura Mărcean & Olg

REGIMUL DE VIAȚĂ

Sfantul Ioan din Kronstadt

Controlați-vă cât se poate de bine și de riguros regimul alimentar, fiindcă de mâncare și băutură, de calitatea și cantitatea acestora depinde în mare măsură activitatea voastră spirituală, socială și familială. "Luați seama la voi înșivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare și băutură" (Luca 21, 34). Ceaiul și cafeaua pot duce și ele la "beție" dacă sunt întrebuințate la vreme nepotrivită și în exces. Vai nouă, cei ce ne ghiftuim astăzi și, de cele mai multe ori, nu punem preț pe darurile lui Dumnezeu! Diavolul lucrează asupră-ne spre pieire prin propriul nostru trup și, în general, prin cele materiale. Nu ațâța patimile prin vin, ceai, cafea, prin atracții de tot felul, prin bani, îmbrăcăminte. Trebuie să ne ferim să abuzăm de vin, de ceai, de cafea, de alte delicatese, să nu le preferăm pe acestea în locul unei alimentații consistente, raționale, sănătoase. Delicatesele trebuie consumate numai după masă și cu maximă cumpătare.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 265.

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente