Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință: Page 2din24

PrintPrint

acelaºi sfat ºi au înºtiinþat poporul; dupã aceea au întãrit ca neschimbatã sã fie porunca aceasta.
În acea vreme, în cetatea Romanilor era minunatul ostaº al lui Hristos, Sfîntul Gheorghe, cu neamul din Capadocia, fiu de pãrinþi creºtini vestiþi, din tinereþe învãþînd buna credinþã. Acela din copilãria sa a rãmas
153
orfan de tatã, sfîrºindu-se tatãl sãu prin muceniceasca nevoinþã pentru Hristos, iar maica lui s-a mutat cu el în Palestina, cãci de acolo era cu neamul ºi avea acolo multe averi ºi moºteniri. Iar dupã ce Gheorghe a ajuns la vîrstã desãvîrºitã, fiind ºi frumos la faþã, s-a arãtat ºi foarte viteaz cu trupul; pentru aceea s-a rînduit în oaste ºi s-a pus tribun peste ostaºii unei cete vestite. În acea boierie fiind, dupã ce ºi-a arãtat vitejia sa în rãzboaie, s-a cinstit cu dregãtoria de comit ºi de voievod de cãtre împãratul Diocleþian, mai înainte de a ºti cã este creºtin, la douãzeci de ani ai vîrstei sale, dupã ce maica lui se sfîrºise întru Domnul. ªi cînd acel sfat tirãnesc se sãvîrºea spre pierderea creºtinilor, Sfîntul Gheorghe era lîngã împãratul. Deci, în ziua dintîi, vãzînd atîta pornire a pãgînilor asupra creºtinilor ºi cã sfatul lor cel nedrept nu poate de loc a se schimba, s-a chibzuit cu judecatã, cã acea vreme este potrivitã mîntuirii. ªi îndatã, toate cele ce le avea la sine, aurul, argintul ºi hainele le-a împãrþit sãracilor; pe robii care erau cu sine i-a liberat ºi celelalte averi pe care le avea în Palestina a hotãrît sã le împartã la cei ce n-au, iar pe robi sã-i libereze. ªi în a treia zi, în care sfatul cel sîngeros al pãgînului împãrat ºi al domnilor lui celor necuraþi, fãcut cu nedreptate spre uciderea nevinovaþilor creºtini, era sã se întãreascã, Sfîntul Gheorghe, viteazul ostaº al lui Hristos, lepãdînd toatã frica omeneascã ºi întãrindu-se întru Unul Dumnezeu, avînd numai frica Lui în sine, a stat cu faþa luminatã ºi cu minte bãrbãteascã în mijlocul adunãrii celei mari pãgîneºti ºi fãrã de lege ºi unele ca acestea a început a le zice: "Pînã cînd, o, împãrate ºi voi domni ºi sfetnici, care, fiind rînduiþi pentru îndreptarea legilor bune ºi a judecãþilor celor drepte, porniþi mînia voastrã asupra creºtinilor ºi înmulþiþi nebunia voastrã, întãrind hotãrîrile cele fãrãdelege ºi judecãþile cele nedrepte, dîndu-le asupra oamenilor nevinovaþi, care n-au fãcut nimãnui strîmbãtate? Pentru ce îi prigoniþi ºi chinuiþi pe creºtini prin a voastrã pãgînãtate silind pe aceia, care au învãþat a þine bine sfînta credinþã? Pentru cã idolii voºtri nu sînt dumnezei. Deci, nu vã amãgiþi cu minciunile, cãci Hristos este Unul Dumnezeu ºi Acela Unul, întru slava lui Dumnezeu Tatãl; toate s-au fãcut prin El ºi cu Duhul Lui Cel Sfînt toate s-au alcãtuit. Ori singuri sã cunoaºteþi adevãrul ºi sã învãþaþi dreapta credinþã, ori pe cei ce þin de adevãr ºi de dreapta credinþã, nu-i tulburaþi cu nebunia voastrã!" De niºte cuvinte ca acestea ale lui Gheorghe ºi de îndrãzneala lui cea neaºteptatã minunîndu-se toþi, ºi-au întors ochii cãtre împãrat vrînd sã audã ce va rãspunde la aceste vorbe. Iar împãratul,

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente