Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință: Page 13din24

PrintPrint

din Împãrãþia Ta, împreunã cu aleºii Tãi. Primeºte ºi sufletul meu, împreunã cu cei ce bine Þi-au plãcut în veac, trecînd cu vederea toate greºelile mele cele cu ºtiinþã ºi cu neºtiinþã. Adu-þi aminte, Stãpîne, de cei ce cheamã numele Tãu Cel cu mare cuviinþã, cã binecuvîntat ºi preamãrit eºti în veci. Amin".
Astfel rugîndu-se cu bucurie ºi-a plecat capul sub sabie. ªi a fost tãiat în ziua de douãzeci ºi trei a lunii Aprilie, sãvîrºindu-ºi bine mãrturisirea, împlinindu-ºi alergarea ºi pãzind credinþa fãrã de prihanã, pentru care a ºi luat cununa dreptãþii cea pregãtitã lui. Unele ca acestea sînt nevoinþele cele mari ale viteazului ostaº Gheorghe. Unele ca acestea sînt biruinþele lui asupra vrãjmaºilor. Deci, în acest chip nevoindu-se, s-a învrednicit cununii celei nestricãcioase ºi veºnice. Cu ale cãrui rugãciuni ºi noi sã ne învrednicim în partea drepþilor ºi sã stãm de-a dreapta sa, în ziua venirii a doua a Domnului nostru Iisus Hristos, Cãruia I se cuvine toatã slava, cinstea ºi închinãciunea în vecii vecilor. Amin.
160
Din minunile Sfîntului ºi Marelui Mucenic Gheorghe (23 aprilie) În pãrþile Siriei era o cetate ce se numea Ramel, în care se zidea o bisericã de piatrã, în numele Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghe. ªi nu era în acel loc piatrã de felul acela, din care s-ar fi putut face stîlpi mari, spre întãrirea zidirii, ci din alte pãrþi depãrtate se aduceau pe mare stîlpi de preþ. Deci, mulþi din cetãþenii cei iubitori de Dumnezeu s-au dus în diferite locuri ca sã cumpere stîlpi de piatrã pentru biserica ce se zidea. S-a dus ºi o femeie dreptcredincioasã, vãduvã, care avea osîrdie ºi credinþã cãtre Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe, voind, ca din sãrãcia sa, sã cumpere pentru biserica sfîntului un stîlp. ªi, cumpãrînd dintr-un loc un stîlp ales, l-a adus la malul mãrii, unde un alt bãrbat bogat din cetatea Ramel, cumpãrînd cîþiva stîlpi îi punea în corabie; ºi a rugat mult femeia pe omul acela, sã-i ia ºi stîlpul ei în corabie, împreunã cu ceilalþi ºi sã-l ducã la biserica mucenicului. Iar el nu i-a ascultat rugãmintea ºi nu i-a luat stîlpul ei; ci, aruncînd în corabie numai stîlpii sãi, a plecat. Atunci femeia aceea, aruncîndu-se la pãmînt, plîngea cu jale ºi chema în ajutor pe Sfîntul Mare Mucenic, ca sã rînduiascã precum ºtie el, ca ºi stîlpul ei sã fie dus în Ramel, la biserica lui. Astfel femeia, mîhnindu-se ºi plîngînd, a adormit ºi i s-a arãtat în vis Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe în chip de voievod, mergînd cãlare ºi ridicînd-o de la pãmînt, i-a zis: "Spune-mi de ce te mîhneºti, o, femeie?" Iar ea i-a spus pricina durerii sale ºi a vãzut pe sfînt descãlecînd de pe cal ºi zicînd cãtre dînsa: "Unde voieºti sã-þi pui stîlpul?" Iar ea a zis: "În partea dreaptã a bisericii". ªi îndatã sfîntul a scris cu degetul sãu pe stîlp astfel: "Stîlpul acesta al vãduvei, sã se punã în partea dreaptã a bisericii, dupã cel dintîi stîlp, ca sã fie acesta al doilea". Aceasta scriind, a zis cãtre femeie: "Ajutã-mi tu singurã". ªi, apucînd ei stîlpul,

Continut recent

Comentarii recente