Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință: Page 6din24

PrintPrint

mucenicul fiind tîrît aºa de greu ºi bãtut cumplit, zicea cãtre el: "Aleargã, Gheorghe, aleargã ca sã ajungi, cãci alergi aºa ca ºi cum n-ai ºti". Dupã aceea, chemînd pe Dumnezeu, grãia: "Cautã din cer, Doamne, ºi vezi osteneala mea. Auzi suspinul ticãlosului Tãu rob, cã s-au înmulþit vrãjmaºii mei ºi cu urîciune nedreaptã m-au urît, pentru numele Tãu cel Sfînt. Deci Tu Însuþi mã vindecã, Stãpîne, cã s-au tulburat oasele mele ºi-mi dã rãbdare pãnã la sfîrºit ca sã nu zicã vreodatã vrãjmaºul meu: "M-am întãrit asupra lui"". Aºa se ruga Sfîntul Gheorghe, mergînd la temniþã, în care, fiind aruncat, slãbea cu trupul de rãni, avînd picioarele foarte rãnite. Însã cu duhul se întãrea, pentru cã toatã ziua aceea ºi toatã noaptea nu înceta a înãlþa mulþumiri ºi rugãciuni lui Dumnezeu. Apoi s-a tãmãduit de rãni, cu ajutorul lui Dumnezeu, în acea noapte ºi s-a fãcut sãnãtos la picioare, precum ºi la tot trupul. A doua zi l-au adus iarãºi în faþa împãratului, la locul de priveliºte, unde era împreunã cu împãratul toatã suita. Vãzînd împãratul cã mucenicul merge bine, neºchiopãtînd cu picioarele, ca ºi cum n-ar fi avut nici o ranã, cu mare mirare a zis cãtre dînsul: "Ce este, Gheorghe, þi-au plãcut încãlþãmintele?" Sfîntul rãspunse: "Cu adevãrat mi-au fost plãcute!" Împãratul zise: "Leapãdã-þi îndrãzneala ºi fii blînd ºi supus. Apoi, lepãdînd meºteºugul vrãjitoresc, apropie-te ºi jertfeºte milostivilor zei, ca sã nu te lipseºti de viaþa aceasta dulce, prin chinurile cele grele". Sfîntul Gheorghe rãspunse: "Cît sînteþi de nebuni! Cãci puterea lui Dumnezeu o numiþi farmece ºi vã mîndriþi cu înºelãciunea diavoleascã cea fãrã de ruºine". Deci Diocleþian, cãutînd cu ochi mînioºi ºi rãcnind cu glas sãlbatec, a tãiat vorba mucenicului ºi a poruncit celor ce stãteau înainte sã batã peste grumaji pe sfînt, ca sã se înveþe a nu ocãrî pe împãrat. Apoi a poruncit sã-l batã cu vine de bou pînã ce trupul lui se va vedea plin de sînge.
Astfel, Sfîntul ºi Marele Mucenic Gheorghe, fiind cumplit chinuit, nicidecum nu ºi-a schimbat lumina feþii sale; lucru pentru care împãratul, mîniindu-se mult, zicea cãtre cei ce erau împrejurul lui: "Cu adevãrat, aceasta nu este putere ºi bãrbãþie în Gheorghe, ci un lucru de meºteºugire ºi vrãjitoresc". Dupã aceea Magnenþie a zis cãtre împãrat: "Este aici un om iscusit în vrãjitorii cu numele Atanasie, cãruia, dacã vei porunci sã-l cheme, degrabã biruindu-se Gheorghe, se va supune poruncii tale". ªi îndatã, chemînd pe vrãjitorul acela, a stat înaintea împãratului ºi a zis cãtre dînsul Diocleþian: "Ceea ce a fãcut aici necuratul Gheorghe, au vãzut ochii tuturor celor ce stau de faþã ºi cum le-a fãcut acelea, ºtiþi numai voi cei iscusiþi
156
în acel meºteºug; deci, sau sã-l biruieºti ºi sã-i strici vrãjitoriile lui ºi nouã supus sã ni-l faci, sau cu farmecele otrãvii degrabã sã-l pierzi din viaþa aceasta; ca astfel, din meºteºugul care s-a învãþat, din acelaºi meºteºug sã-ºi ia moartea cea cuvenitã lui; cãci pentru aceea l-am lãsat sã trãiascã pînã acum". Iar vrãjitorul a fãgãduit cã a doua zi va sãvîrºi tot ce i s-a cerut

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
vasi
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente