Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință: Page 10din24

lui, erau povãþuiþi de dînsul la sfînta credinþã. Iar cîþi erau bolnavi primeau tãmãduire de bolile lor, pentru cã îi tãmãduia prin chemarea numelui lui Hristos ºi prin însemnarea Crucii, de aceea, mulþi mergeau la dînsul în temniþã. Între unii ca aceia era ºi un bãrbat, anume Glicherie, cãruia i s-a întîmplat de a cãzut un bou al lui din munte într-o vale ºi i-a pierit boul. Dar auzind Glicherie despre sfînt, a alergat la dînsul, plîngînd dupã boul lui. Iar Sfîntul Gheorghe, zîmbind, a zis cãtre dînsul: "Mergi, frate, ºi bucurã-te, cãci Hristos al meu þi-a înviat boul tãu!"
158
Iar el, crezînd cu neîndoire în cuvintele mucenicului, s-a dus ºi ºi-a aflat boul viu, dupã spusele sfîntului. Deci, îndatã s-a întors la mucenic ºi în mijlocul cetãþii alergînd, cu mare glas striga: "Mare este cu adevãrat Dumnezeul creºtinilor!" Deci, prinzîndu-l pe acela ostaºii ce se întîmplaserã acolo, l-au înºtiinþat pe împãrat. Iar Diocleþian, umplîndu-se de mînie, nici n-a voit sã-l vadã, ci a poruncit ca îndatã sã-i taie capul, afarã din cetate. Iar Glicherie, bucurîndu-se, ca un chemat la ospãþ, alerga la moarte pentru Hristos, întrecînd pe ostaºi ºi cu mare glas chema pe Hristos Dumnezeu, rugîndu-L, ca vãrsarea sîngelui sã o socoteascã lui în loc de Botez; ºi astfel s-a sfîrºit. Atunci unul din dregãtori a înºtiinþat pe împãrat, cã Gheorghe, ºezînd în temniþã, tulburã poporul; pentru cã pe mulþi întorcîndu-i de la zei, îi duce la Cel rãstignit ºi prin farmece face minuni ºi toþi aleargã la el. Deci s-au sfãtuit ca iarãºi sã-l scoatã la cercetare, ºi de nu se va pocãi ºi la zei de nu se va întoarce, la moarte sã se osîndeascã degrabã. Iar împãratul, chemînd pe Magnenþie antipatul, a poruncit ca a doua zi sã gãteascã loc de judecatã lîngã capiºtea lui Apolon ca de faþã cu poporul sã cerceteze pe mucenic. În noaptea aceea, rugîndu-se Sfîntul Gheorghe în temniþã, a adormit puþin ºi a vãzut pe Domnul arãtîndu-i-se în vis, Care cu a Sa mînã îl sprijinea ºi, cuprinzîndu-l, îl sãruta ºi-i punea o cununã pe cap, zicîndu-i: "Nu te teme, ci îndrãzneºte! Cãci, iatã, împreunã cu Mine te vei învrednici a împãrãþi. Deci, nu slãbi, cã degrabã venind la Mine, cele gãtite þie le vei primi!" Iar Sfîntul Gheorghe, deºteptîndu-se ºi lui Dumnezeu cu bucurie mulþumind, a chemat la sine pe strãjerul temniþei ºi l-a rugat, zicînd: "Un dar cer de la tine, frate. Porunceºte sã intre aici sluga mea, pentru cã am sã-i spun ceva". ªi, poruncindu-i strãjerul, a intrat sluga la el, pentru cã stãtea afarã aproape de temniþã ºi scria faptele sfîntului ºi cuvintele lui, cu toatã luarea aminte. Intrînd sluga, s-a închinat pînã la pãmînt stãpînului sãu care ºedea în legãturi ºi, cãzînd la pãmînt lîngã picioarele lui, plîngea. Iar sfîntul l-a ridicat, poruncindu-i sã se îmbãrbãteze cu sufletul ºi i-a spus vedenia sa, zicîndu-i: "Fiule, degrabã mã va chema Domnul la El. Iar tu, dupã chemarea mea din viaþa aceasta, sã iei acest smerit trup al meu, împreunã cu testamentul meu, pe care l-am scris mai