Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință: Page 9din24

PrintPrint

Cel ce nu ruºinezi pe cei ce nãdãjduiesc spre Tine, Doamne Iisuse Hristoase, auzi-mã pe mine smeritul robul Tãu în ceasul acesta, Cel ce ai auzit pe Sfinþii Tãi Apostoli în tot locul, la toate muncile ºi semnele, dã neamului acestuia viclean semnul cerut ºi înviazã mortul, care zace în mormînt, spre înfruntarea celor ce se leapãdã de Tine ºi spre slava Ta ºi a Tatãlui Tãu ºi a Preasfîntului Duh. Astfel, Stãpîne, aratã celor ce stau înainte, cã Tu eºti Unul Dumnezeu peste tot pãmîn-tul, ca sã Te cunoascã pe Tine Domnul Cel Atotputernic ºi cum cã toate se supun voinþei Tale ºi a Ta este slava în veci. Amin!" Iar cînd a zis "Amin", îndatã s-a fãcut vuiet mare ºi cutremur, încît toþi s-au spãimîntat foarte. Atunci acoperãmîntul mormîn-tului a cãzut la pãmînt ºi mormîntul deschizîndu-se, mortul s-a sculat viu ºi a ieºit dinãuntru, privindu-l toþi, fiind îngroziþi de fricã. ªi îndatã s-a fãcut ceartã mare în popor, cãci mulþi se bucurau ºi pe Hristos ca pe un Dumnezeu mare Îl lãudau. Iar împãratul ºi cei împreunã cu dînsul, umplîndu-se de spaimã ºi de necredinþã, mai întîi ziceau cã Gheorghe, fiind vrãjitor mare, nu pe un mort, ci pe un duh oarecare ºi o nãlucã a sculat din mormînt, spre amãgirea celor ce privesc. Dupã aceea, cunoscînd cã nu este nãlucire, ci cu adevãrat om înviat din morþi, care chema numele lui Hristos, alerga la Gheorghe ºi de el se lipea, toþi erau întru nepricepere mare ca niºte ieºiþi din minte ºi cu totul neºtiind ce sã facã, tãceau. Iar Atanasie, alergînd, a cãzut la picioarele Sfîntului Gheorghe, mãrturisind pe Hristos cã este Dumnezeu Atotputernic ºi rugînd pe mucenic ca sã-i ierte greºelile cele fãcute din neºtiinþã. Iar dupã cîtãva vreme, Diocleþian poruncind sã tacã poporul, a început a grãi astfel: "Oare vedeþi amãgire, o, bãrbaþilor? Oare vedeþi rãutatea ºi vicleºugul vrãjitorilor acestora? Acest necurat Atanasie, ajutînd vrãjitorului celui de un obicei cu dînsul, nu i-a dat otravã aceluia sã bea, ci niºte farmece ca sã-i ajute spre amãgirea noastrã ºi pe un om viu, cu vrãjile lor l-au fãcut cã este mort, iar cu farmecele l-au sculat înaintea ochilor noºtri, ca ºi cum din morþi l-ar fi înviat". Aceasta zicînd, a poruncit ca lui Atanasie ºi omului celui înviat din morþi, fãrã întrebare sã le taie capetele, iar pe Sfîntul Mucenic al lui Hristos, Gheorghe, sã-l þinã în temniþã ºi în legãturi, pînã ce mai pe urmã va chibzui ce va face cu el. Iar Sfîntul Gheorghe, intrînd în temniþã, se bucura cu duhul ºi mulþumea lui Dumnezeu, zicînd: "Slavã Þie, Stãpîne, cã nu ruºinezi pe cei ce nãdãjduiesc spre Tine. Mulþumesc Þie, cã-mi ajuþi în toate ºi-mi arãþi mari faceri de bine în toate zilele, iar a mea nevrednicie cu darul Tãu o împodobeºti. Învredniceºte-mã, Dumnezeule, Dumnezeul meu, ca mai degrabã sã vãd slava Ta, ruºinînd pe diavol pînã în sfîrºit!"
ªezînd Sfîntul Marele Mucenic Gheorghe în temniþã, cei care crezuserã în Hristos, prin minunile fãcute de dînsul, mergeau la el, dînd aur strãjerilor ºi cãzînd la picioarele

Continut recent

Comentarii recente