Duminica Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr - 22 după Cincizecime: Page 6din8

PrintPrint

pe dreptul Iov (Iov, cap. 4). Încă şi asupra lui Pavel gândeau cu răutate barbarii, când au văzut vipera atârnată de braţul lui şi îl socoteau ca cel mai mare nelegiuit, precum se vede din cuvintele lor: „Desigur că ucigaş este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare” (Fapte 28, 4).

De aceea, noi trebuie să judecăm cuminte şi să nu zicem: „Dacă Dumnezeu l-ar fi iubit pe acesta, nu l-ar fi lăsat întru sărăcie”. Dimpotrivă, tocmai acesta este un semn al dragostei lui Dumnezeu către dânsul, „ Căci pe care Dumnezeu iubeşte, pe acela îl ceartă, şi bate pe tot fiul pe care-l primeşte” (Evrei 12, 6). Şi în alt loc se zice: „Fiule, când voieşti să slujeşti lui Dumnezeu, găteşte sufletul tău spre ispite, pleacă inima ta şi fii statornic” (Sirah2, 1).

Spune-mi, când tu vezi pe un căpitan de tâlhari dând târcoale drumurilor, pândind pe călători, răpind tot ce găseşte, ducând în peşterile sale şi aur şi argint, închizând acolo turme întregi, şi prin jafurile sale posedând multe veşminte şi slugi, spune-mi, îl vei socoti, oare, ca pe un om fericit pentru bogăţia lui, sau mai vârtos îl vei socoti nenorocit pentru viitoarea pedeapsă? El încă nu este prins, nu este dat pe mâna judecătorului, nici nu este aruncat în temniţă, nu este încă pârât, nici osândit; dimpotrivă, el încă trăieşte întru desfătare, îmbuibare şi prisosinţă. Totuşi, noi nu îl fericim pentru îndestularea lui cea de faţă, ci îl socotim nenorocit pentru viitor şi pentru cele ce-l aşteaptă.

Deci, la fel trebuie să zicem noi şi despre bogaţii cei răpitori şi nedrepţi, căci ei sunt furi care pândesc drumurile, jefuiesc pe trecători şi ascund avutul altora în cămările lor ca în nişte peşteri subpământene.

Aşadar, să nu-i socotim fericiţi pentru starea lor cea de faţă, ci foarte nenorociţi pentru viitor, pentru acea judecată înfricoşată, pentru acea dare de seamă neînlăturată, pentru întunericul cel mai dinafară care are să-i cuprindă. Pe lângă aceasta, furii adeseori scapă din mâinile oamenilor, dar din faţa lui Dumnezeu aceasta nu se poate întâmpla; nimeni nu se poate feri de hotărârea judecăţii Sale, ci toţi cei ce trăiesc în lăcomia de avere şi în pofta răpirii se vor osândi de Dânsul la acea pedeapsă veşnică, ca şi bogatul din Evanghelie.

Dar chiar şi în această lume, păcătoşii nu sunt fericiţi, căci ei, şi aici sunt pedepsiţi, înainte de a fi traşi la pedeapsa cea de dincolo. Nu-mi zice mie: „Acela ţine o masă costisitoare, poartă haine de mătase, are un cârd de slugi şi fiecare trebuie să-i dea loc de cinste”. Mai vârtos descoperă tu conştiinţa lui şi vei afla în ea un mare freamăt de păcate, o necontenită frică, furtună şi groază, vei vedea cum mintea, ca într-o sală de judecată, se suie pe scaunul cel împărătesc al conştiinţei, stă acolo ca un judecător, cheamă gândurile, ca pe nişte călăi, spre a pedepsi sufletul pentru păcatele sale, şi strigă cu glas înfricoşat, măcar că nimeni nu bagă de seamă, nici nu înseamnă toate acestea, decât numai

Continut recent

Comentarii recente