Duminica Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr - 22 după Cincizecime: Page 7din8

PrintPrint

Dumnezeu şi păcătosul.

Preacurvarul, de pildă, fie el de o mie de ori bogat şi nepârât de nimeni, totuşi nu încetează a se pârî lăuntric el însuşi pe sine. Plăcerea durează numai un timp scurt, iar durerea rămâne, împreună cu frica şi tremurul, bănuiala şi supărarea. El tremură de toată umbra, chiar de slugile sale, de cei care ştiu sau nu păcatele sale, de femeia pe care el a necinstit-o şi de bărbatul pe care el l-a batjocorit. Poate să se ducă unde voieşte, el pururea poartă cu sine conştiinţa sa, ca pe un pârâş amarnic, se osândeşte pe sine însuşi şi nici un moment nu poate afla odihnă. Ori în pat, ori la masă, la târg, în casă, ziua şi noaptea şi chiar în visuri, păcatele sale îi fâlfâie pe dinaintea ochilor. El trăieşte pe pământ ca şi Cain, tânguindu-se şi tremurând; şi fără ca cineva să vadă, el poartă în inima sa un foc arzător. Tot aşa se întâmplă cu hrăpăreţii şi cu cămătarii, tot aşa cu beţivii şi, în scurt, cu toţi cei ce vieţuiesc în păcate.

Acum, iubiţilor, să ţinem minte toate cele zise până acum şi să nu fericim pe cei bogaţi, ci pe cei cu fapte bune; să nu socotim nenorociţi pe cei săraci, ci pe cei păcătoşi; să nu ne uităm la cele de faţă, ci la cele viitoare; să nu ne oprim la haina cea dinafară, ci la conştiinţă, şi năzuind la bucuria ce iese din dreptate şi din fapta cea bună, să urmăm lui Lazăr, oricum am fi noi, săraci sau bogaţi. Căci nu una sau două, ci multe încercări ale faptei bune a suferit el, anume: sărăcia, boala, părăsirea; şi apoi, el toate acestea le-a suferit fără să fi fost mângâiat de cineva, înaintea unei case care ar fi putut nimici cu totul ticăloşia lui. Pe lângă acestea, se adaugă şi faptul că, pe cel ce nu avea milă de dânsul, îl vedea trăind în toată desfătarea, şi nu numai în desfătare, ci şi în păcate şi fără grijă. El nu se putea mângâia nici cu un alt Lazăr, şi, pe lângă acestea, pentru nenorocirea lui avea şi în popor nume rău.

Însă toate acestea el le-a răbdat nu două sau trei zile, ci întreaga sa viaţă; totdeauna a trebuit să se vadă pe sine în ticăloşie, iar pe bogat în fericire.

Deci, cum ne vom dezvinovăţi noi, când el atât de multe rele, deodată, le-a purtat cu aşa mare tărie, iar noi nu voim a răbda nici măcar jumătate dintr-însele? Tu nu poţi să-mi arăţi pe nimeni, nici să numeşti pe cineva care să fi răbdat aşa de multe şi aşa de mari pătimiri. De aceea l-a pus şi Hristos ca model, pentru ca noi înşine, când cădem în vreo nenorocire, să vedem în el o nenorocire încă mai mare, şi să putem trage bărbăţie şi mângâiere din înţelepciunea şi răbdarea lui. Pentru toţi pătimitorii din toată lumea el este ca un dascăl, şi îi întrece pe toţi cu mărimea suferinţei.

Pentru aceea, mulţumind lui Dumnezeu Cel plin de dragoste, să

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente