Duminica Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr - 22 după Cincizecime: Page 3din8

PrintPrint

până astăzi? Să-ţi arăt patul lui David. Dar cum era împodobit acela? Nu cu aur şi cu argint era împodobit, ci cu lacrimile pocăinţei, precum el însuşi spune, când zice: „ Spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda” (Psalmul 6, 6). El era presărat cu lacrimi, ca şi cu nişte mărgăritare. Socoteşte sufletul lui cel iubitor de Dumnezeu! Fiindcă ziua el avea atât de multe griji ale domniei, pentru căpetenii, pentru supuşi, pentru război şi pace, pentru treburile statului şi cele casnice, pentru relaţiile cu cei de aproape şi cu cei de departe, de aceea el, timpul întru care alţii se dau somnului, îl întrebuinţa la mărturisirea păcatelor sale, la rugăciune şi lacrimi. Când toţi se odihneau şi dormeau, el singur petrecea cu Dumnezeul său şi îi spunea păcatele sale cu durere şi cu lacrimi.

Un astfel de pat trebuie să-ţi găteşti ţie, căci cel împodobit cu aur şi cu argint înteţeşte numai zavistia oamenilor şi mânia lui Dumnezeu; iar astfel de lacrimi, ca ale lui David, sting focul iadului.

Nimic nu este mai vătămător decât desfătarea. Ascultă ce zice Moise despre dânsa: „Îngrăşatu-s-a iubitul, lăţitu-s-a şi s-a întărit, şi acum loveşte cu piciorul ca un cal” (Deuteronomul 32, 15). El nu zice că iubitul s-a depărtat, ci că a lovit cu piciorul, spre a arăta semeţia şi împotrivirea lui. Şi în alt loc zice: „Când mănânci şi te saturi, nu uita pe Domnul Dumnezeul tău” (Deuteronomul 11, 15-16). Adică desfătarea face pe om uitător.

De aceea, iubitule, când şezi la masă, adu-ţi aminte că după mâncare trebuie să mulţumeşti lui Dumnezeu, şi pentru aceasta satură-te cu cumpătare, ca să fii în stare a pleca genunchii şi a striga către Dumnezeu. Nu vedeţi cum dobitoacele care poartă poveri, îndată ce ies de la iesle, unde şi-au luat ospăţul, numaidecât apucă drumul şi fac slujba lor? Dar tu, oare, după ospăţ trebuie să fii nedestoinic de lucru? Dar atunci tu ai fi mai dispreţuit decât dobitocul care poartă sarcinile. Pentru ce? Pentru că trebuie să fim mult mai treji decât dobitoacele, pentru că timpul de după masă este un timp de rugăciune. După cină trebuie să ne întoarcem nu la pat, ci la rugăciune.

Dar să ne întoarcem iarăşi la îmbuibatul cel bogat şi la Lazăr cel sărac. Bogatul trăia în păcat şi în desfătare în toate zilele şi se îmbrăca luxos, dar prin aceasta şi-a gătit o pedeapsă încă şi mai mare, un foc încă şi mai aprins, o judecată neîmblânzită şi o răzbunare neîmpăcată. Iar săracul zăcea înaintea porţii lui, fără a se necăji şi supăra şi fără a huli. El nu zicea în sine, ca mulţi alţii: „Ce este aceasta? Acest om păcătos, cumplit şi nemilostiv are toate cu prisosinţă, este cruţat de necazul şi de nenorocirea care ajung pe tot omul şi gustă o plăcere cu totul netulburată. Eu nu am nici măcar hrana trebuincioasă, pe când la el, care întrebuinţează averea sa pentru linguşitori şi pentru măgulitori şi pentru vin, toate curg ca un pârâu. Eu zac aici istovit de foame, spre

Comentarii recente