Nașterea Maicii Domnului

PrintPrint

Predici la Nasterea Maicii Domnului gasiti accesand aceasta pagina.

Domnul, Cel ce locuieºte în cer, vrînd sã Se arate pe pãmînt ºi sã vieþuiascã cu oamenii, mai întîi a pregãtit loc de sãlãºluirea slavei Sale, pe Preacurata Maica Sa. Pentru cã este obicei la împãraþi ca mai înainte sã-ºi pregãteascã, în cetatea în care vor sã meargã, palatul de petrecere. ªi, precum palatele împãraþilor pãmînteºti se zidesc de prea înþelepþii lucrãtori din materiale mai scumpe, la loc mai înalt, mai frumoase ºi mai desfãtate decît alte locuinþe omeneºti, a trebuit a se zidi aºa ºi palatul cerescului împãrat al slavei. În Legea veche, cînd a vrut Dumnezeu sã petreacã în Ierusa-lim, Solomon I-a zidit Lui casã, cu prea înþeleptul lucrãtor Hiraam, care era meºter renumit ºi plin de înþelepciune ºi de ºtiinþã, ca sã sãvîrºeascã tot lucrul. Deci, a zidit-o din materii prime prea scumpe, din pietre alese, din lemne binemirositoare de cedru ºi chiparos, care se aduceau din Liban, ºi din aur curat, la un loc prea înalt, pe muntele Morea. Era prea frumoasã, cãci a sãpat heruvimi pe pereþi, ºi nenumãrate feluri de pomi ºi de flori. Deci, avea ºi lãrgime casa aceea, ca sã nu încapã cu înghesuialã în ea mulþimea poporului lui Israel. ªi a venit întru ea slava Domnului în foc ºi în nor. Dar nu era de ajuns casa aceea spre a cuprinde întru sine pe Dumnezeul cel neîncãput. Solomon i-a zidit Lui altã casã, dar Cel Prea Înalt nu locuieºte în biserici fãcute de mîini omeneºti. "Ce casã îmi veþi zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele?" Deci, a binevoit, la începutul darului celui nou, a I se zidi casã, nefãcutã de mînã, pe Preacurata, Prea Binecuvîntata Fecioara Maria. ªi de care lucrãtori s-a zidit casa aceea? Cu adevãrat de cei prea înþelepþi, adicã de însãºi înþelepciunea lui Dumnezeu, dupã cum zice Scriptura: "Înþelepciunea ºi-a zidit ei însãºi casã". Pentru aceasta toate cele ce se fac cu înþelepciunea lui Dumnezeu sînt fã-cute bune ºi desãvîrºite. Iar de vreme ce palatul cel însufleþit l-a zidit înþelepciunea lui Dumnezeu Cuvîntul, spunem deci cã I s-a zidit lui Dumnezeu desãvîrºitã casã; Prea Luminatului Împãrat I s-a zidit prea luminat palat; Prea Curatului Mire I s-a pregãtit cea prea curatã ºi neîntinatã cãmarã; neprihãnitului Mieluºel I s-a zidit cea fãrã de prihanã sãlãºluire, la care lucru Însuºi este martor credincios în cer, zicînd cãtre dînsa: "Toatã eºti bunã, cea de aproape a Mea, ºi prihanã nu este în tine". Iar Sfîntul Damaschin zice: "Toatã eºti cãmara Duhului, toatã cetatea lui Dumnezeu ºi noian de daruri, toatã frumoasã, toatã aproape de Dumnezeu". Dar din ce fel de material s-a zidit palatul acesta? Din cele cu adevãrat prea scumpe; cãci ca dintr-o piatrã scumpã s-a nãscut din neamul cel împãrãtesc, din David, care a biruit pe Goliat prin piatra aceea ce mai înainte închipuia pe Hristos, piatra cea nepusã în praºtie. ªi ca din niºte lemne binemirositoare de cedru ºi de chiparos, s-a nãscut Fecioara Nãscãtoare de Dumnezeu din neamul arhieresc, cel ce aducea lui Dumnezeu jertfe binemirositoare. Tatãl ei, sfîntul ºi dreptul Ioachim, era fiul lui Varpafir cel ce-ºi trãgea obîrºia sa din Natan, fiul lui David, iar mama ei, sfînta ºi dreapta Ana, era fiica lui Natan preotul din neamul lui Aaron. ªi era Preacurata Fecioara dupã tatã din neam împãrãtesc, iar dupã mamã din neam arhieresc. O, Doamne, din cîte prea scumpe materii ºi din ce prea cinstite neamuri s-a pregãtit palatul cel însufleþit al Împãratului slavei! ªi precum în casa lui Solomon zidurile cele de piatrã ºi de lemn aveau mai multã cinste decît aurul cel curat cu care erau aurite; tot aºa în naºterea Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu neamurile bune, cel împãrãtesc ºi arhieresc, s-au cinstit mai mult cu curãþia deplinã a sfinþilor ei pãrinþi, care este mai scumpã decît tot aurul ºi argintul ºi mai cinstitã decît pietrele cele de mult preþ. Tot lucrul pãmîntesc nu este vrednic de cinstea ei, pentru cã Preasfînta Fecioarã s-a nãscut din curãþia pãrinþilor, care este mai presus decît tot neamul bun. Acest lucru îl mãrturiseºte Sfîntul Ioan Damaschin, vorbind aºa cãtre sfinþii ºi drepþii dumnezeieºti pãrinþi: "O, fericitã însoþire, Ioachime ºi Ano! din rodul pîntecelui vostru cu adevãrat fãrã de prihanã v-aþi cunoscut!" Dupã cuvîntul Domnului: (r)Din rodurile lor îi veþi cunoaºte pe dînºii¯. Aþi rînduit viaþa voastrã precum a fost plãcut lui Dumnezeu. Pentru cã vieþuind în curãþie ºi cuvioºie aþi rãsãrit vistieria fecioriei, pe Fecioara aceea ce a fost mai înainte de naºtere fecioarã, cu mintea, cu sufletul ºi dupã naºtere fecioarã ºi totdeauna fecioarã, cu mintea, cu sufletul ºi trupul de-a pururea feciorind. Deci, se cãdea ca fecioria cea nãscutã pe sine din curãþie sã se aducã trupeºte pe sine însãºi luminii celei uneia nãscute. O, doime a cinstitelor turturele cuvîntãtoare, Ioachime ºi Ano! Voi, pãzind fireasca lege cu curãþie, v-aþi învrednicit celor mai presus de fire daruri dumnezeieºti, pentru cã pe Fecioara, dumnezeiasca Maicã, voi vieþuind cu dreaptã credinþã ºi cu cuvioºie, în omeneascã fire aþi nãscut, aþi odrãslit pe cea mai înaltã decît îngerii, pe fiica aceea ce ºi pe îngeri acum stãpîneºte. O, prea frumoasã ºi prea dulce fiicã! O, crinule, cel ce ai crescut în mijlocul spinilor, fiind din rãdãcinã împãrãteascã cea de bun neam! Prin tine împãrãþia cu preoþia s-au îmbogãþit!"
Cu aceste cuvinte, Sfîntul Ioan Damaschin aratã din ce fel de pãrinþi s-a nãscut dumnezeiasca Maicã, din cît de scumpe materii s-a pregãtit palatul Împãratului ceresc. În ce fel de loc s-a dospit acest aluat însufleþit? Cu adevãrat în cel preaînalt, pentru cã Biserica dã o mãrturie ca aceasta despre dînsa: "Cu adevãrat eºti Fecioarã curatã mai presus decît toate". Însã nu cu înãlþimea locu-lui, ci cu a bunãtãþilor ºi cu a darurilor dumnezeieºti, pentru cã lo-cul unde s-a nãscut prea Binecuvîntata Fecioarã era o cetate micã în pãmîntul Galileei, care se numeºte Nazaret (Despre casa lui Ioachim ºi Anei, dupã multã cercetare, n-am putut sã aflãm, lãmurit, unde a fost. Am gãsit scris în unele locuri cã a fost în Ierusalim, iar în aceste cãrþi scrie cã în Nazaret, ºi nedumerirea a rãmas tot nedumerire), sub Capernaum, cetatea cea mare, aflîndu-se neslãvitã ºi necinstitã ºi locuitorii ei defãimaþi. Mai apoi ºi pentru Hristos s-a zis: "Din Nazaret oare poate sã iasã ceva bun?" Iar Domnul, "Cel ce petrece întru cele înalte ºi spre cei smeriþi priveºte", a binevoit sã se nascã Preacurata Maica Sa, nu în Capernaumul cel ce prin mîndrie pînã la cer se înãlþase, ci în smeritul Nazaret, arãtînd cã tot ce este între oameni înalt este urîciune înaintea lui Dumnezeu, iar ceea ce este trecut de dînºii cu vederea ºi defãimat, aceea la Dînsul este înalt ºi cinstit. La aceasta se mai poate adãuga cã din singur numele de Nazaret sã se arate înãlþimea bunãtãþilor Preacuratei Fecioare. Precum prin naºterea Sa în Betleem, care se tîlcuieºte "casa pîinei", a închipuit cu tainã cã El este pîinea cea coborîtã din cer spre însufleþirea ºi întãrirea lumii, aºa ºi în naºterea Preacuratei Maicii Sale în Naza-ret, aratã cele înalte pentru cã Nazaretul se tîlcuieºte "înflorit, sfin-þit ºi deosebit de cele pãmînteºti, încununat ºi pãzit". Toate acestea se aratã luminos întru Preacurata Fecioarã, pentru cã ea este floarea ce a rãsãrit din pomul cel uscat, din pîntecele cel neroditor ºi sterp ºi a înnoit firea noastrã cea uscatã; floarea cea neveºtejitã, care înfloreºte pururea prin feciorie, floarea cea cu bun miros care a nãscut mirosul cel frumos, pe singur Împãratul; floarea care a adus rod pe Hristos Domnul, ceea ce singurã a rãsãrit mãrul cel cu bun miros; este sfinþitã cu darul Sfîntului Duh, cel ce a venit spre dînsa ºi a umbrit-o. ªi este mai sfîntã decît toþi sfinþii, pentru cã a nãscut pe Cuvîntul, cel mai sfînt decît toþi sfinþii. Ea este deosebitã de pãcãtoºii pãmînteºti, cãci nici un pãcat în toatã viaþa sa n-a cunoscut. Toþi cu David grãiesc: "Fãrãdelegea mea eu o cunosc ºi pã-catul meu înaintea mea este pururea". Numai singurã aceea grã-ieºte: "Fãrã de nelegiuire am alergat ºi v-am îndreptat", pentru cã ea este îndreptarea oamenilor, nu numai nefãcînd pãcatul, ci ºi pe pãcãtoºi abãtîndu-i de la lucrurile cele rele, aºa cum zice Biserica spre dînsa: "Bucurã-te, ceea ce curãþeºti lucrurile cele spurcate". Ea este încununatã cu slavã ºi cu cinste. Încununatã cu slavã, cã din împãrãteasca rãdãcinã a rãsãrit, încununatã cu cinste, cã din arhiereasca seminþie a crescut. Încununatã cu slavã, cã din cei curaþi ºi drepþi nãscãtori a odrãslit; încununatã cu cinste, ca cea cinstitã prin bunavestire ºi slujire a arhanghelului; încununatã cu slavã ca o maicã a lui Dumnezeu. Cã ce este oare mai slãvit decît a naºte pe Dumnezeu? Încununatã cu cinste, ca cea pururea fecioarã; cãci ce este mai cinstitã decît aceasta, ca ºi dupã naºtere a fi fecioarã? Încununatã cu slavã cea mai slãvitã decît serafimii, care ca un serafim a iubit pe Dumnezeu; încununatã cu cinste, cea mai cinstitã decît heruvimii, ca ceea ce pe heruvimi cu înþelepciunea ºi cu cunoºtinþa cea dumnezeiascã i-a covîrºit. "Iar slavã, cinste ºi pace se cuvine tot omului care face binele", zice apostolul. ªi cine din pã-mînteni s-a aflat lucrãtor de bunãtãþi mai bun decît Preacurata Fe-cioarã? Toate poruncile Domnului le-a pãzit, toatã voia Lui a fãcut-o, toate cuvintele Lui le-a luat în minte, toate graiurile Lui le-a ascuns în inima sa, toate lucrurile cele de milostivire le-a arãtat celor de aproape. Deci, cu vrednicie s-a încoronat ca o lucrãtoare a tuturor faptelor bune. Este încã ºi pãzitã, cã vistieria curãþiei sale fecioreºti o pãzea cu strãºnicie, încît nici îngerului nu voia sã o încredinþeze, pentru cã, vãzînd pe înger, s-a tulburat de cuvîntul lui ºi gîndea în ce chip va fi acea închinare? Toate acestea Nazaretul, prin numirea sa, le-a arãtat a fi în Preacurata Fecioarã ºi cine nu va zice cã palatul acesta înalt al lui Hristos, cu bunãtãþile ºi dumnezeieºtile daruri nu este foarte înãl-þat? Înaltã este, cã din cer s-a dãruit, deºi pe pãmînt din pãmînteni s-a nãscut. Din cer, cã precum zic unii din gînditorii de Dumnezeu, arhanghelul Gavriil, cel ce a binevestit lui Zaharia naºterea lui Ioan, acelaºi a binevestit lui Ioachim ºi Anei zãmislirea Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, acela a adus din cer ºi numele ei cel prea binecuvîntat zicînd cãtre maica cea neroditoare: "Ano, Ano, vei naºte pe fiica cea prea binecuvîntatã ºi se va chema numele ei Maria".
Drept aceea fãrã îndoialã poate sã se numeascã cetate sfîntã, Ierusalim nou, pogorît din cer de la Dumnezeu ºi locaº al lui Dumnezeu între oameni. Înalt este lãcaºul lui Dumnezeu, cã mai presus de serafimi s-a înãlþat, nãscînd pe Împãratul Hristos. "O, înãlþime, cu anevoie de suit de gîndurile omeneºti!" Dar ce fel de frumuseþe are Fecioara Maria, palatul cel dumnezeiesc al lui Hristos, sã ascultãm pe acelaºi Ioan Damaschin, care zice aºa: "S-a adus lui Dumnezeu, Împãratul tuturor, îmbrãcatã cu bunã podoabã a faptelor bune, ca ºi cu o hainã de aur ºi înfru-museþatã cu darul Duhului Sfînt, a cãrei slavã este înãuntru. Cã precum la toatã femeia, bãrbatul este slava ei cea din afarã, aºa sla-va Nãscãtoarei de Dumnezeu este înãuntru, adicã rodul pîntecelui ei". ªi iar zice acelaºi: "Fecioarã de Dumnezeu dãruitã, bisericã sfîntã a lui Dumnezeu, pe care acel începãtor de lume, Solomon, a zidit-o, ºi în dînsa a pietruit, nu cu aur împodobitã, nici cu pietre neînsufleþite, ci, în loc de aur, strãlucind cu Duhul, iar în loc de pietre scumpe, avîndu-l pe Hristos mãrgãritarul cel de mult preþ". O podoabã ca aceasta este înfrumuseþarea palatului acestuia, mult mai frumoasã decît ceea ce a fost în biserica lui Solomon, în care se vedeau închipuite asemãnãri de heruvimi, de pomi ºi de flori. Dar ºi în aceastã însufleþitã bisericã, în Preacurata Fecioarã, se vãd arãtate chipuri de heruvimi, cãci viþa sa cea de heruvim nu numai s-a asemãnat heruvimilor, dar i-a ºi întrecut. Dacã Biserica a obiºnuit a-i numi heruvimi pe alþi sfinþi, cîntînd: "Ce vã vom numi pe voi, sfinþilor? Heruvimi, cã întru voi s-a odihnit Hristos", cu atît cu cît mai ales Fecioara Nãscãtoarea de Dumnezeu este heruvim, în care s-a odihnit trupeºte Hristos ºi pe mîinile ei cele preacurate a ºezut Dumnezeu ca pe un scaun: "scaun de heruvimi, fecioara". A închipuit în sine ºi asemãnãrile pomilor celor bine roditori, fãcîndu-se, duhovniceºte, mãslin roditor în casa lui Dumnezeu ºi finic înfloritor. Pentru aceasta acum se numeºte mlãdiþa de viaþã purtãtoare, Biserica cîntînd aºa: "Din cea neroditoare rãdãcinã, mlãdiþã de viaþã purtãtoare ne-a odrãslit nouã pe Maica Sa, Dumnezeul minunilor". Deci, acestea toate se grãiesc pentru frumuseþele ei cele duhovniceºti. Dar, pe lîngã acestea, ºi de cele trupeºti nu era lipsitã, dupã cum adeveresc mulþi dascãli bisericeºti, cã în toatã partea cea de sub soare n-a fost ºi nu va fi fecioarã aºa de frumoasã, precum a fost Fecioara Nãscãtoare de Dumnezeu, pe care, Sfîntul Dionisie Areopagitul, vãzînd-o, voia sã o numeascã Dumnezeu, de nu ar fi ºtiut pe Dumnezeu cel nãscut dintr-însa. Pentru cã dumnezeiescul dar de care era plinã strãlucea din prealuminatã faþa ei. Un palat ca acesta înainte ºi-a gãtit Lui pe pãmînt, Împãratul cel ceresc frumos cu sufletul ºi cu trupul, ca o mireasã împodobitã bãrbatului sãu. Dar încã ºi desfãtat: "Pîntecele ei mai desfãtat decît cerurile l-au lucrat". ªi au încãput întru dînsa Cel neîncãput, Hristos Dumnezeu. Cea desfãtatã sãlãºluire a Cuvîntului, Preacurata Fecioarã, nu numai lui Dumnezeu Cuvîntul, ca unui împãrat este desfãtatã, ci ºi nouã, robilor celor ce alergãm cãtre Dumnezeu, Cel ce S-a sãlãºluit într-însa. Pe Dumnezeu L-a încãput în pîntece, iar pe noi ne înca-pe în a sa milostivire. Vasul cel ales, Sfîntul Apostol Pavel, pornindu-se spre milostivire, zicea cãtre iubiþii sãi: "Inima noastrã s-a lãrgit, aveþi loc destul întru noi". Dar, la care din sfinþi poate sã se gãseascã milostivirea aºa de desfãtatã spre încãpere tuturor, pre-cum, dupã Dumnezeu, a Mariei? Cã încape aicea atît cel curat, dupã cum ºi pãcãtosului iarãºi nu-i este strîmt aici. Acolo cel pocãit are locul sãu ºi disperatul asemenea cu cel nepocãit. Ca ºi în co-rabia lui Noe neopritã, nu numai celor curate, ci ºi vietãþilor celor necurate se aflã scãpare. Întru a ei milostivire toþi cei scîrbiþi, nãpãstuiþi, flãmînzi, învi-foraþi ºi bolnavi aflã loc de ajuns, pentru cã nu ºtie sã fie nemi-lostivã cea al cãrei pîntece ne-a nãscut nouã pe prea Bunul Dumnezeu. Mulþi strãjeri înarmaþi pãzesc palatele împãraþilor pã-mînteºti ºi nu dau voie tuturor ce voiesc sã intre într-însele, ci îi opresc ºi îi întreabã de unde ºi la ce vin. Iar palatul lui Hristos cel însufleþit, deºi este înconjurat de heruvimi ºi de serafimi ºi de nenumãrate cete ale îngerilor ºi ale tuturor sfinþilor, la uºa milostivirii îndurãrilor ei nimenea nu opreºte pe cela ce va sã intre. Nu-i o-presc strãjerii, nu-i gonesc ostaºii, nici la ce vin nu-i întreabã, ci fãrã de apãrare intrã cu rugãciunea, ºi primeºte dar spre cererea cea de folos.
Drept aceea sã alergãm la milostivirea celei ce s-a nãscut din pîntece neroditor, dîndu-i ei o închinãciune ca aceasta: "Bucurã-te, palatul cel cu totul fãrã de prihanã al Împãratului tuturor! Bucurã-te, sãlãºluirea lui Dumnezeu, Cuvîntului, cãreia, ºi þie, fiicei pãrintelui, Maicii Fiului, miresei Sfîntului Duh, împreunã cu Tatãl ºi cu Sfîntul Duh de la noi cei din þãrînã, sã fie cinste ºi slavã în veci". Amin.

Continut recent

Comentarii recente