Înălțarea Sfintei Cruci: Page 2din6

sã facã cinstita cruce de aur, de mãrgãritar ºi de pietre scumpe dupã chipul semnului celui arãtat ºi, ceva mai mult, a poruncit la toatã oastea sã închipuiascã pe toate armele, pe coifuri ºi pe zale semnul crucii. Iar rãu-credinciosul Maxenþiu, fiind înºtiinþat de venirea lui Constantin în Italia asupra Romei, cu multã îndrãznealã ºi-a scos oastea romanã ºi a mers împotriva marelui Constantin. Iar Constantin a poruncit ca sã poarte cinstita cruce înaintea taberilor armatei sale. ªi cînd s-a început lupta cu Maxenþiu, atunci, cu puterea cin-stitei cruci, Maxenþiu a fost biruit ºi mulþimea ostaºilor lui a fost tãiatã (28 octombrie 312), ºi însuºi Maxenþiu a fugit. ªi l-a urmãrit împãratul Constantin ºi, fugind el pe podul de peste rîul Tibru, pe care singur l-a zidit, s-a rupt podul, cu puterea lui Dumnezeu, ºi s-a afundat ticãlosul în rîu cu oastea sa, ca ºi faraonul cel de demult, încît s-a împotmolit rîul de cãlãreþi, de cai ºi de arme. Iar marele Constantin a mers în Roma biruitor ºi l-a întîmpinat pe el tot po-porul cu bucurie mare ºi cu cinste. Iar el înãlþa mare mulþumire lui Dumnezeu, Celui ce i-a dat lui biruinþã asupra vrãjmaºului, cu pu-terea cinstitei ºi de viaþã fãcãtoarei Cruci. Iar spre pomenirea biru-inþei celei prea slãvite, a pus o cruce în mijlocul Romei, pe un stîlp de piatrã ºi a scris pe dînsa: "Cu acest mîntuitor semn, cetatea aceasta a fost scãpatã de sub jugul tiranului". Avînd el al doilea rãzboi împotriva celor de la Bizanþ a cãror numire de obîrºie se trage încã de pe vremea împãratului Iudeei, Manasi, cînd un oarecare grec Bizas a pus temelia cetãþii, numind-o Bizantion, de unde mai tîrziu Bizanþ, ºi fiind biruit Constantin de cãtre aceºtia de douã ori, era întru mîhnire mare. ªi fiind într-o searã, ºi-a ridicat ochii spre cer ºi a vãzut o scrisoare alcãtuitã de stele, care închipuia aceste: "Sã mã chemi în ziua necazului tãu". Apoi, înfricoºîndu-se, ºi-a ridicat iar ochii spre cer ºi a vãzut o cruce de stele, ca ºi mai înainte închipuitã pe cer ºi scriind dea-supra, împrejurul ei, aºa: "În acest semn vei învinge". ªi aºa pur-tîndu-se crucea înainte în tabere, a biruit pe vrãjmaºii sãi ºi a luat cetatea Bizantion. ªi avînd el al treilea rãzboi cu goþii, la rîul Dunãrii, iar i s-a arãtat pe cer mîntuitoarea armã ºi i-a fãcut ca ºi mai înainte biru-inþã. ªi de aici Constantin cunoscînd puterea lui Hristos celui rãs-tignit pe cruce, ºi crezîndu-l pe acesta cã este adevãrat Dumnezeu, s-a botezat întru dînsul, cu maica sa Elena cea vrednicã de laudã, pe care, ca pe o foarte iubitoare de Dumnezeu, a trimis-o la Ieru-salim cu multã avere spre cãutarea cinstitei cruci. Iar ea, ducîndu-se la Ierusalim, a cercetat sfintele locuri ºi le-a curãþit de spurcãciunile idoleºti ºi a scos la luminã cinstite moaºte ale diferiþilor sfinþi. Era atunci în Ierusalim patriarh Macarie (314-333), care a întîmpinat pe împãrãteasa cu cuviincioasã cinste. Deci, fericita împãrãteasã Elena, vrînd sã gãseascã crucea cea de viaþã fãcãtoare a Domnului, cea ascunsã de evrei, a chemat pe