Sfantul Ianuarie Episcopul si cei impreuna cu dansul

PrintPrint

 

Diocleţian şi Maximian, păgînii împăraţi, mîniindu-se asupra creştinilor, Ianuarie episcopul a fost prins şi dus înaintea ighemonului Campaniei, Timoteiu. Acesta, silindu-l în multe feluri spre închinarea la idoli, cu îmbunări amăgindu-l şi cu îngroziri înfricoşîndu-l, după ce l-a văzut neclintit în credinţa creştină, rămînînd ca un stîlp, a poruncit să-l arunce spre ardere, într-un cuptor încins. Şi a fost sfîntul nevătămat, ca altădată cei trei tineri în cuptorul Babilonului. Căci îngerul lui Dumnezeu pogorîndu-se la dînsul, puterea focului în răcoreală a prefăcut-o, iar sfîntul dănţuind şi cîntînd în mijocul focului, slăvea pe Dumnezeu. După ce a ieşit din cuptor, au văzut toţi, că nici de hainele lui nu s-a atins focul şi se mirau foarte mult.

Iar ighemonului părîndu-i-se că episcopul creştinilor s-a păzit întreg de foc cu puterea vrăjilor, a poruncit ca atît de mult să-l întindă pe mucenic, încît să se dezlege încheieturile din alcătuirile lor, şi aşa întins să-l bată fără milă. Aceasta făcîndu-se, atît de mult l-au bătut, pînă ce tot trupul lui s-a sfărîmat, încît se vedeau oasele goale şi pămîntul s-a umplut de sînge. La o înfricoşătoare privelişte ca aceasta au mers şi doi clerici: Faust diaconul şi Desiderie citeţul, cum şi mulţime de popor, privind la pătimirea sfîntului episcop.

Şi păgînii i-au cunoscut că sînt creştini, deoarece pe de o parte aceia se bucurau cu duhul de vitejeasca lui răbdare, iar pe de alta plîngeau pentru chinurile cele cumplite ce i se dădeau, căci şi vinele sfîntului se vedeau curmate. Deci, păgînii i-au prins pe amîndoi, pe Faust şi pe Desiderie şi, legîndu-i împreună cu Sfîntul Mucenic Ianuarie episcopul, i-au dus după ighemon în cetatea Putiol; şi acolo i-au aruncat în temniţă. Şi erau închişi pentru Hristos în temniţa aceea Proclu şi Sosie, diaconii cetăţii Putioli, cum şi Eutihie şi Acution, osîndiţi spre mîncarea fiarelor.

Apoi, în ziua următoare au fost scoşi toţi la vedere, împreună cu episcopul şi au fost daţi la fiare. Iar Dumnezeu, Care se preamăreşte în sfinţii Săi, a astupat gurile fiarelor la acea privelişte, ca altădată în groapa în care a fost aruncat Daniil, încît nici una din fiare nu s-a atins de vreun mucenic. Ci toate, schimbîndu-şi cruzimea cea firească în blîndeţe de oaie, au mers şi au căzut la picioarele sfîntului episcop. O minune ca aceea mai presus de fire, i-a adus pe toţi cei ce priveau în mirare şi spaimă.

Însă ighemonul, socotind şi această dumnezeiască putere ca vrăjire creştinească, gîndea cum să dea pierzării desăvîrşite pe arhiereul lui Dumnezeu şi pe cei împreună cu el. Astfel, tulburîndu-se cu mintea, deodată a orbit şi cu ochii cei trupeşti şi fiind orb de demult şi cu ochii cei sufleteşti, căuta un povăţuitor, pipăind pereţii. Iar după ce arhiereul şi mucenicul lui Hristos, Ianuarie, fiind fără răutate, s-a rugat pentru acel vrăjmaş al său, pentru ighemonul Timotei, acela îndată a văzut trupeşte dar nu şi sufleteşte. Iar oamenii care priveau spre toate acele minuni, au crezut în Hristos, fiind la număr cam cinci mii. Însă nemulţumitorul şi împietritul la inimă ighemon, care din orbire se luminase cu rugăciunile

Continut recent

acrasmari
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente