Predici la aceasta duminica gasiti accesand urmatoarea pagina .

Predica Sfântului Ioan Gură de Aur

Deci, precum la ivirea razelor soarelui toate fiarele pădurii o iau la fugă și se ascund în culcușurile lor, tot așa, când rugăciunea, ca raza soarelui, iese din gura noastră și se luminează sufletul nostru, fug toate patimile cele fără de minte și dobitocești, ascunzându-se în cotloanele lor, însă numai dacă ne rugâm cu râvnă și trezvie.

Cereți și vi se va da” (In.16,24).

Puterea Rugăciunii.

„Desigur, nimic nu este mai puternic decât rugăciunea. Un împărat în haină de porfiră nu e mai mărit decât rugătorul pe care îl împodobește vorbirea sa cu Dumnezeu. Precum un om, vorbind cu împăratul în prezența întregii oștiri, a comandanților și a domnilor, prin aceasta atrage asupra sa ochii tuturor și capătă însemnătate, așa se întâmplă și cu cel ce se roagă.

Socotește numai ce înseamnă când un om, în prezența tuturor Ingerilor, Arhanghelilor, Serafimilor, Heruvimilor și a tuturor puterilor cerești, cu toată bucuria și siguranța, se apropie de împăratul împăraților și cutează a vorbi către Dânsul?

Care cinste s-ar putea asemăna cu aceasta? Dar nu numai cinste, ci și un mare folos urmează pentru noi din rugăciune, chiar înainte de a fi primit lucrul pentru care ne rugăm. Adică îndată ce ridică cineva mâinile sale la cer și cheamă pe Dumnezeu, deodată retrage inima sa de la toate lucrurile cele pământești și se strămuta cu duhul în viața cea viitoare.

El, atunci gândește numai la cele cerești și în timpul rugăciunii nu are nimic comun cu viața cea pământească, dacă încă se roagă bine. Dacă cumva se atâță mânia lui, ea ușor se potolește prin rugăciune; dacă poftele lui se aprind, focul lui lesne se stinge; de l-ar chinui însă și pizma, el lesne o va alunga, întâmplându-se ceea ce zice profetul despre răsăritul soarelui.

Dar ce zice el? „Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte, când se mișcau toate fiarele pădurii; puii leilor țipă după pradă și cer de la Dumnezeu hrana lor; când însă răsare soarele, ele fug și se târăsc în culcușurile lor” (Ps.103, 20-22).

Deci, precum la ivirea razelor soarelui toate fiarele pădurii o iau la fugă și se ascund în culcușurile lor, tot așa, când rugăciunea, ca raza soarelui, iese din gura noastră și se luminează sufletul nostru, fug toate patimile cele fără de minte și dobitocești, ascunzându-se în cotloanele lor, însă numai dacă ne rugâm cu râvnă și trezvie.

De ar veni atunci chiar satana, el va trebui să se depărteze. Adică, precum stăpânul când vorbește cu o slugă a sa, nu cutează o altă slugă a se apropia și a-l stingheri, așa cu atât mai puțin cutează duhurile cele rele a ne stingheri când vorbim cu Dumnezeu cu ravna cuviincioasă.

Rugaciunea este un liman pentru cei zbuciumați de furtună, o ancoră pentru cei goniți de valuri, un toiag pentru cel ce se clătina, o comoară pentru cei săraci, o siguranță pentru cei bogați, un ajutor împotriva bolilor și o ocrotire pentru sănătate.

Rugăciunea face nepieritoare bunurile ce le avem și cu toată graba gonește