Cuviosul Chiril, Egumenul Manastirii de la Iezerul Alb

PrintPrint

Cuviosul părintele nostru Chiril s-a născut din părinţi de neam bun şi dreptcredincioşi şi a crescut în slăvita cetate Moscova. El, din Sfîntul Botez, a fost numit Cozma şi de tînăr a fost dat la învăţătura sfintelor cărţi. Fiind copil foarte isteţ, a învăţat degrabă dumnezeiasca Scriptură şi, nevoindu-se la citirea cărţilor, se sîrguia spre mîntuire, petrecînd în înfrînare, în curăţie şi în tot lucrul plăcut lui Dumnezeu.

Încă de cînd era tînăr, părinţii lui au trecut din această viaţă vremelnică şi, fiind pe patul morţii, au încredinţat pe fiul lor, Cosma, lui Timotei, rudenia lor, care era unul dintre boierii marelui domn Dimitrie, care avea dregătoria isprăvniciei. Fericitul copil, avînd dumnezeiasca dorire în inima sa, voia să se facă călugăr; deci, întreba de locurile şi de locuinţele monahilor şi cum i-ar fi lui cu înlesnire să se mîntuiască; însă nimeni nu îndrăznea să-l călugărească, temîndu-se de acel boier Timotei.

Încă de cînd Cosma era în lume, arăta în sine înclinare către viaţa monahicească, ducîndu-se totdeauna la biserică, păzind curăţia şi întreaga înţelepciune, omorîndu-şi trupul cu postul şi cu înfrînarea şi făcînd toate faptele bune. Acest lucru văzîndu-l Timotei, se bucura de el şi îl iubea foarte mult.

Ajungînd bărbat desăvîrşit, Timotei i-a încredinţat rînduiala casei sale, ca unui credincios şi rudenie a sa; dar el se gîndea în sine, cum ar face să fie monah, căci înlăuntru era aprins de dragostea dumnezeiască.

Taina aceasta el n-o spunea nimănui, ca nu cîndva, ştiind-o Timotei, stăpînul lui, să-i facă vreo împiedicare de la lucrul ce-l gîndea. Deci, fericitul Cosma era în mare mîhnire, văzîndu-se cu gîlcevile lumeşti şi neştiind cum ar scăpa de acelea; pentru aceea, se ruga lui Dumnezeu cu dinadinsul, să-l scoată în orice fel din gîlcevile vieţii şi să-l ducă în liniştea monahicească. Domnul, ajutînd scopului său, cu purtarea Sa de grijă, a rînduit să vină în cetatea Moscova fericitul Ştefan, egumenul mănăstirii Mahriştesca, bărbat desăvîrşit în fapte bune, ştiut şi cinstit de toţi pentru viaţa lui cea plăcută lui Dumnezeu.

Cosma, înştiinţîndu-se de venirea lui, a alergat cu bucurie la el, pentru că de multă vreme auzise de el şi dorea să-l vadă. Deci, căzînd la picioarele lui, vărsa lacrimi din ochi, rugîndu-l să pună pe el chipul monahicesc şi zicînd: "Preasfinţite părinte, de multă vreme am dorit să te văd, iar acum Dumnezeu m-a învrednicit a vedea faţa preasfinţiei tale. Deci, te rog pentru Domnul, nu mă lăsa pe mine păcătosul, precum nici Hristos n-a lăsat pe vameşul şi pe fiul cel desfrînat!"

Cuviosul, văzîndu-i lacrimile şi buna lui dorinţă, a înţeles că o să fie vas ales al Sfîntului Duh şi a început a gîndi cum ar putea să-l facă monah, de vreme ce ştia că Timotei nu va voi cu nici un chip să-l lase la călugărie; pentru aceea, socotea în sine şi zicea: "De-i voi spune, nu va lăsa să fie aceasta; iar de-l vom ruga, nu ne va asculta".

Deci, a gîndit un lucru ca acesta: "Mai întîi l-a îmbrăcat cu haine proaste monahiceşti, fără însă a-l tunde şi fără făgăduinţele şi rugăciunile cele

Pagini

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente