Cuviosul Levchie Marturisitorul, Episcop in Alexandria

PrintPrint

 

Pe vremea închinătorilor la idoli, cînd păgînii împăraţi ai Romei stăpîneau Răsăritul şi Apusul, era în Alexandria un bărbat cinstit cu numele Evdichie. Acela era simplu la înţelegerea învăţăturii celei dinafară, dar preaînţelept la duhovniceasca deprindere. Căci era împodobit cu faptele bune şi întru curăţie deplină îşi petrecea viaţa, fiind plin de frica lui Dumnezeu, de dragoste şi de milostivire spre săraci. Apoi, făcea milostenii multe şi se silea la post şi la rugăciuni. El avea un fiu - despre care ne este povestirea de faţă -, pe Sfîntul Levchie, care la naşterea sa, a fost numit Eutropie, iar nu Levchie, precum se va arăta în acest cuvînt. Cînd pruncul era de zece ani, maica sa, Eufrodisia, s-a mutat din viaţa aceasta.

Atunci tatăl lui, Evdichie, s-a dus cu Eutropie, fiul său, în mănăstirea fericitului Erma, care era în hotarele Alexandriei; fiind îndreptat de fericitul egumen Nichita. Acolo a primit călugăria, iar pe copil l-a dat la învăţarea cărţii. Deci copilul, fiind isteţ, înţelegea toate cu înlesnire şi atît de mult a sporit cu darul lui Dumnezeu întru învăţătura cărţii, încît a covîrşit pe mulţi din cei ce-l învăţau la învăţătura cea dinafară. El era blînd, smerit şi ascultător, slujind cu osîrdie tuturor celor din mănăstire. Apoi era iubit de toţi, pe de o parte pentru ascultare şi obiceiul lui cel bun, iar, pe de altă parte, pentru înţelegerea Scripturii şi pentru înţelepciunea dată lui de Duhul Sfînt.

Cînd Eutropie era de 18 ani, fericitul Nichita, egumenul acestei mănăstiri, s-a mutat către Domnul. Deci fraţii, sfătuindu-se, rugau pe tînărul Eutropie să le fie egumen, iar el se lepăda cu totul, şi încă Evdichie, tatăl lui, îl oprea pe el de la aceasta, sfătuindu-l ca nicidecum să nu îndrăznească a lua asupra sa sarcina pe care nu s-a obişnuit a o purta, fiind încă tînăr, şi să se facă netrebnic încă de la început, avînd singur trebuinţă să se îndrepteze prin alţii. Astfel, acea mănăstire a rămas fără egumen timp de şapte ani, pentru că pe nimeni altul din fraţii aceia nu voiau, decît numai pe fericitul Eutropie, care, deşi nu voia şi încă nu era călugărit, totuşi îl aveau între dînşii ca pe un egumen, folosindu-se mult de îmbunătăţita lui viaţă.

Într-acea vreme, a împlinit de la naşterea lui 25 de ani şi, adunîndu-se fraţii, i-au zis: "Pentru ce treci cu vederea nevoia şi rugămintea noastră şi nu voieşti să ne fii începător? Iată, s-au împlinit şapte ani de cînd nu avem egumen, după sfîrşitul părintelui nostru Nichita, şi fiecare petrece după a sa voie. Socoteşte să nu te faci pricinuitor al risipirii noastre, cînd vreun lup, intrînd, va răpi turma lui Dumnezeu. Noi nu vrem să avem pe altcineva stareţ decît numai pe tine, deoarece toţi vedem sfinţita ta viaţă, cunoaştem obiceiul tău cel bun şi ştim că de la Dumnezeu îţi este dată ţie această înţelepciune".

Atunci Eutropie le-a răspuns lor: "Ce este mie şi vouă, o, cinstiţilor părinţi şi fraţi! Pentru ce mă supăraţi pe mine cu aceasta fiindcă nu-mi este mie cu putinţă să o fac? Căci

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente