Cuviosul Levchie Marturisitorul, Episcop in Alexandria: Page 6din9

cea gîndită. Alexandrinii cei credincioşi, înştiinţîndu-se de acea gîndire a eparhului, s-au sfătuit între ei să ucidă pe eparh.

Atunci Sfîntul Levchie a chemat la sine pe toţi creştinii şi a început a-i sfătui să nu îndrăznească a face o tulburare ca aceea, şi le-a mai spus arătarea ce i se făcuse lui de la Dumnezeu, zicînd: "O, iubiţilor, să ştiţi că Domnul meu a binevoit a mi se arăta în vedenie şi mi-a poruncit să vă pun un alt episcop, iar eu să mă duc spre apus la Vruntisiopol, pentru că cetatea aceea are trebuinţă de luminare!"

Creştinii, auzind aceasta, au început a plînge şi, căzînd la picioarele Sfîntului, ziceau: "Părinte sfinte, nu ne lăsa pe noi, săracii, nu te despărţi de popoarele pe care le-ai cîştigat lui Dumnezeu, ci petreci cu noi pînă la sfîrşitul tău!" Sfîntul le-a răspuns lor, zicînd: "Voi toţi să ştiţi că încă din tinereţile mele, Domnul a voit a descoperi tatălui meu, Evdiclie, cele pentru mine, cum aveam să primesc această rînduială a arhieriei, de care nu sînt vrednic şi a merge în cetatea cea închinătoare la idoli şi la poporul care nu ştie pe Dumnezeu. Pentru că Stăpînul nostru a voit ca, prin mine, nevrednicul robul Lui, popoarele acelea să se adauge la Sfînta Biserică. De aceea, Domnul mi-a poruncit acum să vă pun vouă alt părinte; iar eu mă duc la lucrul care mi s-a poruncit înainte. Dar pentru eparhul Saturnin, să ştiţi că sfatul cel necurat, alcătuit spre prigonirea creştinilor, nu va veni întru săvîrşire, fiindcă i s-a scurtat viaţa şi s-a apropiat pieirea lui. Astfel, după plecarea mea de aici, va cădea casa lui şi-l va zdrobi cu toţi casnicii lui!"

Aceasta zicînd şi mîngîind pe creştinii care plîngeau, a ales pe un bărbat vrednic de arhierie şi l-a pus episcop în locul lui. Iar el, luînd cu sine pe cei doi diaconi ai săi pe Evsevie şi pe Dionisie şi cinci din ucenici, s-a dus din cetate la malul corăbiilor, petrecîndu-l tot poporul creştinesc, ca la cinci mii de bărbaţi afară de femei şi copii, zicînd cu plîngere şi cu tînguire multă: "Părinte, pentru ce ne laşi şi nu te milostiveşti spre fiii tăi?" Sfîntul, întorcîndu-se şi văzînd pe cei ce plîngeau, s-a tulburat cu duhul şi a plîns. Apoi, ridicîndu-şi mîinile către cer, a zis: "Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, de este voia Ta nu mă lăsa să mă despart de aceste popoare ale Tale, în care m-ai pus spre slujba Ta". Zicînd el aceasta, s-a auzit un glas din cer, zicînd: "Levchie, nu defăima porunca Domnului, ci intră în corabie şi mergi cu pace unde îţi este poruncit!"

Atunci Sfîntul Levchie a zis către tot poporul: "Iată, fraţilor, auziţi voinţa Domnului; deci, să ştiţi că nu mă despart de voi de a mea voie!" Sărutîndu-i pe toţi, a intrat în corabie şi a plecat. Iar în Alexandria, după proorocia sfîntului, deodată a căzut palatul eparhului şi a ucis cu el pe toţi cei ce se aflau înăuntru.

Sfîntul Levchie, plutind cincisprezece zile, a ajuns la Adrianopoli, nu cel