Punerea Cinstitului Vesmant al Maicii Domnului in Biserica din Vlaherna

PrintPrint

Pe vremea binecredinciosului împărat grec Leon şi a soţiei sale, Verina, erau în Constantinopol doi bărbaţi cinstiţi din rînduiala senatorilor, anume Galvie şi Candid, fraţi buni după trup. Aceştia, sfătuindu-se, au rugat pe împărat să-i lase să plece la Ierusalim, ca să se închine Sfintelor Locuri. Deci, căpătînd voie, au plecat la drum. Ajungînd în Palestina, au mers în Galileea, vrînd să ajungă în Nazaret, ca să vadă sfînta casă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în care - prin buna vestire a Arhanghelului Gavriil şi prin venirea Sfîntului Duh -, a zămislit negrăit pe Dumnezeu Cuvîntul.

Mergînd acolo şi închinîndu-se, s-au odihnit într-un sat mic, ce era acolo aproape, căci se înnoptase şi, după dumnezeiasca purtare de grijă, au găzduit în casa unei femei văduve, evreică, care era bătrînă şi cinstită prin viaţă curată. Pregătindu-se cina pentru dînşii, au văzut înăuntru o cămară osebită, în care erau multe lumînări aprinse, ardea tămîie şi ieşea bună mireasmă de aromate. Acolo era ascuns cinstitul veşmînt al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Tot acolo, lîngă cămara aceea, zăceau şi mulţi bolnavi. Galvie şi Candid, văzînd aceasta, se minunau de acel lucru străin şi socoteau că acolo se păzeşte ceva din Legea veche.

Deci, rugînd pe acea femeie cinstită să cineze cu dînşii, o întrebau: "Ce este în cămara aceea luminată de atîtea lumînări şi plină de miros de tămîie, şi pentru ce zac neputincioşii lîngă ea?" Ea, la început, tăinuia lucrul cel ascuns de dînsa, dar minunile care se făceau, nu putea să le tăinuiască. Deci, a zis către dînşii: "O, cinstiţi bărbaţi, iată, precum vedeţi, acei bolnavi care zac, toţi aşteaptă tămăduiri de neputinţele lor. Pentru că în acest loc, orbii se luminează, ologii se îndreptează, diavolii se izgonesc din oameni, surzii aud, limbile celor muţi se dezleagă spre grăire şi toate bolile cele nevindecate, aici lesne se tămăduiesc".

Galvie şi Candid, auzind aceasta, au început mai cu dinadinsul a o întreba pricina pentru care s-a dăruit acestui loc un dar şi o putere de nişte faceri de minuni ca acestea. Iar ea, tăinuind încă adevărul, a zis: "Se povesteşte în neamul nostru evreiesc că unuia din părinţii noştri cei de demult, i s-a arătat Dumnezeu în acest loc. Din acel timp, locul acela s-a umplut de darul lui Dumnezeu şi într-însul se făceau multe minuni". Ei, luînd aminte la cuvintele femeii, mai mult se aprindeau cu dorinţa inimii spre aflarea adevărului, precum altădată Luca şi Cleopa au zis: Oare nu erau inimile noastre arzînd întru noi? Atunci au zis: "O, preafericită femeie, te jurăm cu Dumnezeul cel viu, să ne spui adevărul. Pentru că noi nu pentru altă pricină am suferit atîta cale de la Constantinopol şi pînă aici, decît numai să vedem toate locurile sfinte care sînt în Palestina, şi aici să dăm rugăciunile noastre lui Dumnezeu. Dar, de vreme ce am auzit că în casa ta este un loc sfînt şi făcător de minuni, voim să aflăm cu dinadinsul despre dînsul. Adică cum s-a sfinţit şi pentru care pricină se lucrează puteri întru dînsul".

Femeia, fiind jurată cu numele lui Dumnezeu, a

Continut recent

Comentarii recente