Sfantul Mucenic Iachint

PrintPrint

Pe cînd Traian împărăţea în Roma, se făcuse prigonire mare împotriva creştinilor, pentru că era dată poruncă împărătească, ca toţi de sînt sub stăpînirea lui să aducă jertfă zeilor; iar cei ce nu vor voi să facă aceasta să fie daţi la munci. În acea vreme era în palatele împărăteşti un tînăr ales, anume Iachint, de neam din Cezareea Capadociei, avînd vîrsta de 20 de ani. Acesta stătea totdeauna înaintea feţei împăratului, fiind cu dregătoria postelnic. El era de credinţă creştin adevărat, slujind în taină lui Hristos Dumnezeu şi împodobindu-se cu curăţia, cu înfrînarea, cu blîndeţea şi cu toate lucrurile cele bune.

Sosind o prăznuire oarecare a necuraţilor zei, împăratul Traian cu tot poporul aducea jertfe idolilor. Dar Iachint, tînărul cel frumos, nu s-a dus cu împăratul la idoli, ci a rămas în palatele împărăteşti, unde, intrînd într-o cameră deosebită, se ruga cu dinadinsul către adevăratul Dumnezeu. Văzînd aceasta un alt tînăr de o vîrstă cu dînsul, anume Urvechie, care avea aceeaşi rînduială de postelnic şi auzind rugăciunea lui, s-a dus de a spus împăratului cum că Iachint, călcînd porunca împărătească, se roagă unui oarecare Iisus Hristos, numindu-l Dumnezeu. Împăratul Traian tocmai prînzea înaintea poporului la acea necurată prăznuire; deci, a poruncit să aducă acolo pe Iachint.

Venind Iachint, împăratul i-a dat din cărnurile cele jertfite, poruncindu-i să mănînce înaintea lui. Dar Iachint, viteazul ostaş al lui Hristos, însemnîndu-se cu semnul Sfintei Cruci, a zis către împărat: "Să nu-mi fie mie, cel ce sînt creştin, a mînca aceste bucate necurate. Eu aş fi voit ca şi tu să te depărtezi de înşelăciunea idolească, de diavoleasca prăznuire şi de necuratele jertfe şi să vii să cunoşti pe Unul adevăratul Dumnezeu şi să-I slujeşti Lui".

Toţi cei ce prînzeau cu împăratul şi cei care îi stăteau înainte, văzînd o îndrăzneală ca aceasta din partea tînărului Iachint, s-au mîniat asupra lui cu iuţime. Împăratul a zis către dînsul: "Iachinte, tinereţile tale te fac mîndru, şi tu, nevrednicule, mă înveţi pe mine să nu slujesc zeilor părinteşti, ci unui Hristos oarecare, pe Care noi nu-L ştim şi nici părinţii noştri nu L-au ştiut". Sfîntul Iachint a răspuns: "Nu-L ştii, pentru că eşti nevrednic de cunoştinţa Lui. Acela este Dumnezeu adevărat, Cel ce a făcut cerul, pămîntul şi marea şi toate cele dintr-însele; Cel ce a orînduit luminătorii cei cereşti spre luminarea oamenilor şi a zidit pe om după chipul Lui. Cu adevărat spui că nu-L ştii pe Acela, pe Care nici părinţii tăi nu L-au cunoscut, fiind fii ai mîniei. Dar eu, fiind născut şi crescut din părinţi dreptcredincioşi şi iubitori de Hristos, sînt învăţat a-I sluji şi a mă închina Lui".

Împăratul, mîniindu-se pentru un răspuns ca acesta al sfîntului, a poruncit slugilor care stăteau înainte să-l bată peste gură. Aceia, repezindu-se îndată asupra mucenicului lui Hristos, îl loveau tare nu numai peste gură şi peste obraz, dar îl călcau şi cu picioarele cumplit, fiind căzut la pămînt, şi-i ziceau: "De ce răs-punzi împăratului cu aşa îndrăzneală?" Împăratul a poruncit să înceteze a-l bate, de vreme ce zăcea la pămînt, neputînd să se scoale de

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente