Cuviosul Alexandru, Intaiul incepator al Manastirii Neadormitilor: Page 3din14

PrintPrint

l-a luat de o parte şi a început a grăi către dînsul: "Spune-mi adevărul, ce fel de nădejde aveţi voi creştinii, de treceţi aşa cu vederea viaţa voastră?" Cuviosul, zîmbind, i-a răspuns: "Nu este aşa cum zici. Noi nu trecem cu vederea viaţa noastră, ci ne sîrguim s-o păzim în veci fără de moarte; pentru că aceea este adevărata viaţă, ca să trăim în veci; iar a vieţui vremelnic, nu este viaţă, ci moarte. Deci, această viaţă vremelnică şi muritoare o trecem cu vederea, pentru viaţa cea veşnică şi fără de moarte, care are să fie. La noi este scris: Cel ce-şi va pierde sufletul în acest veac, îl va afla în viaţa cea veşnică ".

Ravul a zis: "Unde credeţi voi că vă duceţi, după ce treceţi din această viaţă?" Sfîntul a început a-i spune despre împărăţia cerului şi despre bunătăţile pregătite celor drepţi. Dar elinul cel necredincios socotea ca nişte basme cele ce i se grăiau; însă, voind să asculte mai mult cuvintele sfîntului, l-a întrebat de începutul sfintei credinţe. Cuviosul, învăţîndu-l cunoştinţa de Dumnezeu şi milostivirea Lui către oameni, a început a-i spune de faptele Domnului, care s-au făcut de la zidirea lumii pînă la Cruce, pînă la moartea lui Hristos cea de voie, pînă la Înviere şi pînă la Înălţarea la cer întru slavă. Ei au petrecut în această vorbă o zi şi o noapte, negustînd nici hrană, nici băutură, nici plecîndu-se spre somn.

Apoi a venit vorba despre Sfîntul Ilie Proorocul, cum a închis cerul cu cuvîntul şi a pogorît foc spre jertfe cu rugăciunea, pe care foc, slujitorii lui Baal n-au putut să-l stingă, nici cu ajutorul lui, nici cu a celorlalţi zei. Ravul, auzind acestea, rîdea şi zicea: "Toate basmele voastre creştineşti sînt minciuni. Eu te sfătuiesc cele de folos, să aduci jertfe zeilor noştri împreună cu noi, că ei, fiind milostivi, te vor ierta de răutatea care le-ai făcut-o din neştiinţă, arzîndu-le capiştea". Sfîntul a grăit: "Dacă aceia pe care îi numeşti tu sînt zei adevăraţi, atunci pentru ce în zilele lui Ilie, slujitorii lor strigînd toată ziua către dînşii, nu i-au ascultat, nici le-au pogorît foc din cer pentru jertfe? Robul lui Dumnezeu Ilie a fost singur numai, şi o dată s-a rugat către Unul Dumnezeul nostru, Cel din ceruri, şi îndată a căzut foc din cer, arzînd nu numai lemnele şi jertfele, dar a mistuit şi apa, pietrele şi ţărîna. După aceea şi spre cei o sută, care voiau să prindă pe prooroc, a căzut foc de sus şi i-a ars împreună cu ostaşii lor".

Ravul, rîzînd de acesta, a zis: "Dacă este adevărat aceea, apoi fă asemenea şi tu, care te numeşti rob al Dumnezeului tău. Iată, se vede înaintea noastră o mulţime de rogoz şi de vreascuri. Roagă-te acum Dumnezeului tău, ca şi Ilie, să se pogoare foc din cer şi să le ardă. Atunci voi zice şi eu că nu este alt Dumnezeu, afară de Dumnezeul creştinilor". Sfîntul i-a grăit: "Roagă-te tu mai întîi la zeii tăi să facă aceasta". Ravul a răspuns: "Eu n-am o putere ca aceea,

Comentarii recente