Cuviosul Alexandru, Intaiul incepator al Manastirii Neadormitilor: Page 8din14

PrintPrint

cuvînt al aceluiaşi prooroc: La legea Ta voi cugeta ziua şi noaptea , zicea în sine: "Oare este cu putinţă omului să săvîrşească cuvîntul acesta cu lucrul, ca ziua şi noaptea fără de dormire să se deprindă în legea laudei lui Dumnezeu?" Şi iarăşi zicea: "De n-ar fi fost cu putinţă, Sfîntul Duh nu ar fi zis aceasta prin gura proorocului". El dorea ca în viaţa sa cea de obşte să aşeze acea rînduială, ca în biserică ziua şi noaptea să fie neîncetată şi neadormită cîntare de psalmi, pentru că zicea: "De nu este cu putinţă unui om, ca în chilie să săvîr-şească acestea pentru neputinţa trupească, apoi este cu putinţă la mulţi să se schimbe în biserică cu vremea".

Astfel cugeta în sine, însă nu îndrăznea fără de dumnezeiască descoperire. Aducîndu-şi aminte de cuvîntul Domnului: cereţi şi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi se va deschide... , a început prin rugăciuni a cere şi a bate la uşa milostivirii lui Hristos, ca să i se dea lui încredinţare despre aceea; adică, dacă gîndul acela este plăcut Lui şi dacă îi va fi primită rînduiala aceea. Căci, precum îngerii în cer, tot astfel şi oamenii pe pămînt, care petrec în viaţa de obşte, sînt în rînduiala îngerească şi în biserică - care este cer pămîntesc -, se cuvine să slăvească pe Dumnezeu ziua şi noaptea cu cîntare de psalmi. Pentru aceasta, cuviosul s-a rugat trei ani cu multă postire şi cu rugăciuni de toată noaptea. Şi i s-a arătat lui Domnul, zicîndu-i: "Să începi lucrul ce ai pus în gînd, că îl primesc".

Cuviosul, văzînd această arătare a Domnului, a spus-o unora din fraţii cei mai duhovniceşti, ca şi cum altuia i s-ar fi întîmplat, după asemănarea Sfîntului Apostol Pavel, care a zis: Ştiu pe un om, care s-a răpit pînă la al treilea cer ; dar acela era chiar el. Deci, a început astfel: a împărţit pe fraţi în 24 de cete, după numărul celor 24 de ceasuri ale zilei şi nopţii, ca fiecare ceată în vremea sa să se afle la locul rugăciunii. Iar cîntarea erau psalmii lui David, care se ziceau încet, după stihuri, afară de rînduielile bisericeşti obişnuite, la care adăugase această rînduială şi aşezămînt nou a cîntării de psalmi.

Aşa că ei preamăreau neîncetat pe Dumnezeu în biserică ziua şi noaptea. Pentru această viaţă de obşte a lor, mînăstirea a fost numită a "Neadormiţilor". Cuviosul a mai aşezat pe lîngă acea cîntare de psalmi şi un număr de închinăciuni în toate zilele, după numărul acelor iertăciuni prin care Domnul porunceşte în Evanghelie a ierta pe cel greşit de şaptezeci de ori cîte şapte, adică de patru sute nouăzeci de ori. Apoi a poruncit şi aceasta: "Ca după săvîrşirea slujbei bisericeşti şi mînăstireşti şi după tot lucrul, să se grăiască cuvintele acestea: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămînt pace, între oameni bunăvoire .

Aşezînd în locaşul său o rînduială ca aceasta, gîndea în sine ce le mai trebuie spre dumnezeiasca plăcere. Apoi, aducîndu-şi aminte de cuvîntul psalmistului, care zice: Învăţa-voi pe

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente