Sfantul Mucenic Iulian

PrintPrint

Pe vremea împărăţiei lui Antonin, creştinii erau siliţi ca, ori să aducă jertfe zeilor, ori să moară de munci cumplite. Atunci era în Campania un ighemon cu numele Flavian, aspru şi urîtor al numelui lui Hristos. Acela a trimis prin toată Campania pe slugile sale cele păgîne, ca pe toţi creştinii pe care îi vor găsi, să-i prindă şi să-i aducă legaţi în cetatea Atena, în care locuia el în acea vreme. Atunci era prin părţile Dalmaţiei un bărbat numit Iulian, tînăr cu vîrsta, dar cu numele şi înţelepciunea creştinească bătrîn, cu faţa cinstit şi cu tot trupul ales; luminat cu neamul cel bun, dar mai luminat cu credinţa. Acesta, mergînd odată pe drum, aproape de cetatea Anagnia, s-a întîlnit cu ostaşii ighemonului şi i-a întîmpinat cu închinăciune creştinească, zicîndu-le: "Pace vouă, fraţilor!"

Deci ei, cunoscîndu-l din cuvintele şi obiceiul lui cel blînd că este creştin, au început a-l întreba cine şi de unde este, cum se numeşte şi de ce credinţă este. Dar robul lui Dumnezeu, dorind ca pentru Hristos să pătimească şi să moară, a răspuns fără temere: "Sînt creştin, mă numesc Iulian, iar din neam sînt din Dalmaţia. Eu umblu prin toate părţile, îndemnînd popoarele cu sîrguinţă ca, lepădîndu-se de cinstirea idolilor, să cunoască pe Unul şi adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos, Fiul Lui, ca pe Acela să-L cinstească, pe Care eu propovăduindu-L, voiesc ca sufletul meu să-l pun pentru Dînsul". Ostaşii, mirîndu-se de răspunsul lui atît de îndrăzneţ, l-au prins şi l-au legat bine.

Apoi, bătîndu-l, îl duceau pe el, zicîndu-i: "Vom vedea dacă sînt adevărate cuvintele tale, că doreşti să mori pentru Cel răstignit". El, fiind bătut, se ruga lui Dumnezeu să-i dea putere, ca pînă în sfîrşit să rabde pentru numele Lui cel sfînt. Deci, el a fost auzit de Domnul, pentru că a venit către dînsul un glas de sus, întărindu-l şi zicîndu-i: "Nu te teme, Iuliane, că Eu voi fi cu tine şi-ţi voi da putere şi biruinţă!" Iar tînărul sfînt, dînd mulţumire lui Dumnezeu, s-a dus la ighemon şi îndată, din porunca lui, a fost închis într-o temniţă înfricoşată, care se numea "groapa rece". Acolo a fost ţinut şapte zile fără hrană şi băutură, vrînd să-l omoare cu foamea şi setea. Dar Dumnezeu n-a lăsat pe robul Său, pentru că a trimis la dînsul pe sfîntul înger, de a cărui vedere şi vorbire îndulcindu-se, primea hrană cerească din mîinile lui.

După ce au trecut cele şapte zile, ighemonul a venit la locul de privelişte - unde mai tîrziu s-a zidit o biserică în numele Prea- sfintei Născătoare de Dumnezeu - şi a stat la judecată înaintea mulţimii poporului ce se adunase. Deci, aducînd pe mucenic la cercetare înaintea lui, a zis către dînsul: "Nu-ţi este ţie ruşine, un tînăr atît de frumos şi ales, să te lipeşti de un nazarinean, Care a fost răstignit pe cruce? Nu este mai bine să te lepezi de acea urîtă credinţă şi să te închini zeilor, ca să fii plăcut împăratului?" Mucenicul a răspuns: "Slava şi lauda mea este Dumnezeul meu, adică Hristos Cel răstignit. Deci,

Continut recent

Comentarii recente