Sfintii noua Mucenici

PrintPrint

 

Sfinţii nouă mucenici au trăit în vremea împărăţiei lui Diocleţian şi a ighemonului Flavian, în Perga Pamfiliei, fiind creştinaţi de moşii lor. Mineon era teslar, iar ceilalţi plugari. Avînd toţi un gînd, şi bun sfat sfătuindu-se, se duseră la lupta muceniciei, socotind pentru Hristos, toate ale lumii deşarte. Sosind la capiştea Artemidei, într-o noapte au stricat toţi idolii cîţi au găsit acolo.

Fiind prinşi şi aduşi la întrebare înaintea ighemonului, au fost rău bătuţi, arşi pe coaste şi strujiţi cu unghii de fier pînă la oase, arzîndu-le subţiorii cu făclii, apoi, scoţîndu-le ochii cu ţepuşe, au fost băgaţi în temniţă, poruncind tiranul să nu le dea nici de mîncare, nici de băut, nici altă căutare să aibă. De aceea, peste puţină vreme, au fost daţi la fiare ca să-i mănînce, care, venind cu blîndeţe la ei, nu le-au făcut nimic.

Mirîndu-se toţi de aceasta şi strigînd "Mare este Dumnezeul creştinilor", îndată s-a pogorît din cer tunete şi fulgere cu ploi grele, amestecate cu grindină. Apoi s-a auzit un glas dumnezeiesc, care i-a chemat pe sfinţi, iar ei, auzind, s-au bucurat. Atunci ighemonul a poruncit să li se taie capetele, şi aşa au primit cununa muceniciei. Numele acestora sînt: Leontie, Atghie, Alexandru, Chindeu, Nisitei, Chiriac, Mineon, Catun şi Evclei.

Comentarii recente