Sfintii Mucenici Marin ostasul si Asterie senatorul

PrintPrint

Pe vremea împărăţiei lui Valerian şi a fiului său, Gal, era în Roma un bărbat oarecare, cinstit şi bun, cu numele de Asterie, de neam bun şi slăvit în bogăţie. El era iubit de împăraţi şi era de credinţă creştină. Cu toate că în vremea aceea erau cumplite prigoniri împotriva creştinilor, el îşi păzea buna sa credinţă fără prihană. Credinţa lui cea în Hristos a fost arătată astfel:

Pe cînd era în părţile Palestinei, i s-a întîmplat de a mers în cetatea ce se numea Cezareea lui Filip, pe care fenicienii o numesc Panead. În această cetate locuiau o mulţime de închinători păgîni, care aveau obiceiul de a săvîrşi necurate prăznuiri lîngă izvorul ce curgea din muntele Paneas, de unde se zice că izvorăşte rîul Iordanului. În acea prăznuire, jertfa care se punea diavolului se făcea nevăzută, pentru că diavolul care petrecea acolo, răpea jertfa şi o făcea nevăzută. Acele popoare orbite cu rătăcirea, considerau înşelăciunea diavolească ca o mare minune şi o preamăreau.

Pe Asterie, robul lui Hristos, fiind acolo şi văzînd prăznuirea diavolească ce o făceau păgînii, l-a durut inima pentru rătăcirea şi orbirea cea sufletească a poporului înşelat. Deci, ridicîndu-şi ochii spre cer şi înălţînd mîinile, s-a rugat cu credinţă către Hristos Dumnezeu, ca să izgonească de acolo pe diavolul care înşela pe oameni. Îndată diavolul a fost izgonit cu puterea lui Dumnezeu şi a încetat acea înşelătoare minune drăcească; pentru că se vedea de atunci acea jertfă la arătarea tuturor, iar nu precum se obişnuia mai întîi şi se făcea nevăzută. Încetînd acea minune, a încetat şi prăznuirea, şi de atunci popoarele au început a nu se mai aduna acolo.

Astfel, credinţa şi rugăciunea Sfîntului Asterie a curăţat locul acela de spurcăciunile diavoleşti. El a fost rînduit a pătimi pentru Hristos în cealaltă Cezaree, care se numea Cezareea Palestinei. Acolo era un ostaş cu numele Marin, de neam bun, cinstit şi bogat, iar mai cinstit cu credinţa în Hristos şi mai bogat cu faptele cele bune. Acesta a fost chemat de ostaşii săi la cinstita treaptă de sutaş, deoarece acel loc era liber, după sfîrşitul sutaşului ce fusese. Cînd Marin era să ia dregătoria aceea, altul dorea acea dregătorie, vrînd s-o cîştige pentru el. Deci, acela s-a apropiat de judecător, care se numea Axeos, şi a pîrît pe Marin că este creştin şi nu voieşte să aducă jertfă zeilor şi chipurilor împărăteşti, zicînd că nu se cuvine unuia ca acela, după legea romanilor, ca să fie ridicat la treapta de sutaş. Atunci judecătorul, chemînd pe Marin, îndată l-a întrebat de credinţa lui. El i-a spus că este creştin, iar judecătorul i-a dat vreme de trei ceasuri, să se gîndească şi să-şi aleagă, ori viaţa, ori moartea, pentru că aceste două îi punea înainte, sau să aducă jertfa cea necurată şi să fie viu, sau să moară pentru Hristos.

În vremea aceea, episcopul Teotecn al acelei cetăţi, apropiindu-se de mărturisitorul lui Hristos, l-a luat de mînă şi l-a dus în biserică, vorbind cu el cele folositoare. Ducîndu-l în altar, i-a arătat Sfînta Evanghelie. Arătînd cu mîna spre acea carte

Comentarii recente