Barbatul ofera iubirea, iar femeia ascultarea

Soţul este capul soţiei … Noi ştim că orice instituţie sau organizaţie – fie Biserică, parohie, mănăstire, sau, bancă, corporaţie şi şcoală – trebuie să aibă un conducător. Acelaşi lucru se cere şi pentru o familie reuşită , doar şi familia este o organizaţie – o organizaţie spirituală şi fizică. În conformitate cu Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie capului familiei este soţul. Să ne amintim din nou de cuvintele Apostolului Pavel: Soţul este capul soţiei “. Soţul, în calitate de cap al familiei, reprezintă principiul puterii în familie. Cum preotul este conducătorul spiritual al parohiei, şi este responsabil în faţa lui Dumnezeu pentru enoriaşi, aşa soţul este preot în propria familie, şi este responsabil pentru cursul vieţii de familie. Acest lucru nicidecum nu înseamnă că soţul este mai bun sau mai presus de soţia sa. În Hristos toţi una fiind – nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. Căsătoria este o unire a doi oameni egali. În Ortodoxie neexistând loc pentru şovinism. Faptul că bărbatul este capul familiei, nu-i dă nici un drept să fie şi dictatorul, tiranul, sau puterea absolută şi judecătorul suprem pentru soţia şi copiii săi. Dar, ca şi oricare altă poziţie înaltă, poziţia de cap al familiei implică anumite responsabilităţi, grele şi complicate, dar în acelaşi timp interesante şi promiţătoare. Sfânta Scriptura ne spune că soţul trebuie să-şi iubească femeia , după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea (Efeseni 5:25). Cei mai mulţi creştini au o idee vagă despre ce fel de dragoste este vorba în aceste cuvinte. În sensul lumesc cuvântul “iubire” se referă de obicei la dragostea trupească, sau cea sentimentală, romantică. Dar ea nu are nimic de-a face cu înţelegerea creştină a iubirii. Să ne amintim cuvintele lui Hristos către ucenicii săi – Nu există dragoste mai mare, decât să-ți pui viața pentru aproapele tău! Prin urmare, din punct de vedere creştin, dragostea implică sacrificiu şi altruism. Un soţ ar trebui să manifeste pentru soţia sa tot atât de multă grijă, atenţie şi afecţiune, cât Hristos manifestă faţă de Biserică. Soţul trebuie să fie dispus să-şi sacrifice chiar şi viaţa, după cum Hristos şi-a dat viaţa pentru dragostea faţă de Biserică. Un soţ ortodox ar trebui să poată să renunţe la toate – chiar şi la viaţă, dacă este necesar, de dragul soţiei sale. Din nou vom aminti cuvintele Apostolului Pavel – Soţul este capul soţiei, după cum Hristos este capul Bisericii. Noi ştim că conducătorul Bisericii, Hristos, a spălat picioarele ucenicilor săi. Mântuitorul, ne-a arătat ce înseamnă să fii cap – înseamnă să-i serveşti aproapelui, fiind cel dintâi în dragostea de care dai dovadă, în înţelegere şi răbdare, pentru a-ţi apăra şi proteja familia. Anume la această şi este chemat bărbatul, şi numai în acest caz, poate fi un om adevărat şi un bărbat adevărat, fidel la ceea, ce a depus în el Creatorul. O soţie înţeleaptă vrea să-şi vadă soţul anume aşa, şi nu va căuta o poziţie dominantă. Cercetările psihologilor au dovedit chiar faptul că