Invataturi corecte si invataturi gresite despre Taina Sfintei Euharistii: Page 5din7

efortul celui care o primește. Chiar dacă muribundul a fost unul din bunii credincioși, dar este inconștient, nu se cade să-i administrăm Sfânta Împărtășanie, pentru ca voința lipsește. Poate că de la ultima Spovedanie, respectivul creștin a săvârșit păcate pe care nici preotul, nici membrii familiei nu le știu și nici cel în cauză nu le poate spune. Și, chiar de le-ar ști, mărturisirea păcatelor și primirea Sfintei Euharistii nu se face prin intermediari, ci este un act de voință și răspundere personală.

Membrii familiei trebuie în acest caz mustrați pentru lipsa de grijă față de cel în cauză și pentru neglijarea celor sfinte. Împărtășirea nu trebuie lăsată niciodată în ultima clipă a vieții. Ea nu trebuie să se dea niciodată spre moarte, ci spre viață.

Se poate cunoaște evoluția stării muribundului după felul cum „cade” Sfânta Împărtășanie în linguriță?

Se spune adesea că, dacă Împărtășania stă pe vârful linguriței, cel în cauză nu mai are mult de trăit, iar dacă stă spre coada linguriței va mai trăi. Asemenea și dacă Împărtășania plutește, cel în cauză va trăi, iar dacă se lasă la fundul linguriței, va muri.

Aceste interpretări nu au absolut nici un temei, ci sunt influențe provenite din vrăjitorie. Se știe că Împărtășania pentru bolnavi se pregătește o dată pe an, în Joia Patimilor, la Sfânta Liturghie, și apoi se sfărâmă și se usucă marți în Săptămâna Luminată. Când se împărtășesc bolnavii, se pun câteva firimituri într-o linguriță, peste care se toarnă vin, agheasmă sau apă curată pentru a putea fi înghițită. Dacă Împărtășania va fi ținută mai mult timp sau firimiturile vor fi mai mari, ele vor cădea la fundul linguriței. Dacă dimpotrivă vor fi mai mici sau se vor administra repede, vor pluti. De asemenea dacă se toarnă vin cu sticla în linguriță, firimiturile de Sfânta Împărtășanie vor fi împinse în funcție de locul de pe linguriță în care se ține sticla. Sau dacă firimiturile sunt adăugate în linguriță după ce s-a turnat vinul, atunci vor sta în locul în care au fost puse. Aceste interpretări sunt rodul imaginației și sunt foarte amăgitoare, Dumnezeu fiind „Stăpânul vieții și al morții” și doar El știind clipa și ceasul morții. Deci nu se cuvine să facem ghicitorie cu Sfânta Împărtășanie.

Este corect sa ne împărtășim pentru cei morți neîmpărtășiți, ținând în mână lumânări pentru ei?

Din punct de vedere liturgic, această practică este o inovație, căci nu este menționată în nici o carte de cult. Din punct de vedere dogmatic, respectăm principiul conform căruia Sfintele Taine se administrează doar persoanelor vii. Simpla rostire a numelui celor decedați nu înseamnă și împărtășirea lor, sufletele lor imateriale neputându-se împărtăși cu ceva material, așa cum este Sfânta Euharistie.

Mai există obiceiul ca, pe lângă rostirea numelui celor morți, persoana care se împărtășește vine cu una sau mai multe lumânări în plus la împărtășire sau chiar roagă pe preot să rostească și numele celor decedați.

Obiceiul este neîntemeiat, așa cum am amintit mai sus și din cauza lipsei voinței persoanei, și din cauza lipsei Spovedaniei. Apoi, cei care au murit nespovediți sunt în mare majoritate persoane care au fost certate cu Biserica. A considera că putem lua Împărtășania pentru persoane care n-au făcut pocăință și nicicum n-o mai pot face, nu înseamnă decât să desconsiderăm