VASUL ÎNCHIS

Vezi că un vas, chiar gol fiind, nu poate primi nimic în sine atâta timp cât nu este deschis. Asemenea şi inima omului, chiar de se va izbăvi de deşertăciunea acestei lumi, dar va rămâne ferecată prin cruzime, nepăsare şi deznădejde, nu va putea lăsa cuvântul Domnului să intre în ea. De aceea ne grăieşte aşa Hristos, Cuvântul Ipostatic al lui Dumnezeu: „Iată, Eu stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20). Dumnezeiescul şi preadulcele Său glas mereu bate la uşile inimilor noastre prin cuvântul Său cel sfânt, însă nu fiecare îl aude, întrucât nu oricine are deschise urechile duhovniceşti, despre care El zice: „Cine are urechi de auzit, să audă!” (Matei 13, 9). Trebuie să-şi deschidă inima cel ce voieşte să primească în ea cuvântul lui Dumnezeu şi să rodească din acesta; şi precum pământul cel crăpat de uscăciune aşteaptă ploaia pentru a face rodul său, asemenea i se cuvine inimii noastre să-şi deschidă gura şi să însetoşeze de cuvântul Domnului, adică să aibă neostoită năzuinţă şi vrere de a auzi cuvântul lui Dumnezeu, nu dintr-o oarecare altă pricină, ci pentru aceea ca sufletul să dobândească zidirea cea duhovnicească.