Pentru arderea înaintea Domnului în vremea rugăciunii să nu te zgârceşti la o lumânare din ceară: adu-ţi aminte că o arzi înaintea Celui care trăieşte întru lumină neapropiată şi din lumina Sa te luminează şi pe tine. Lumânărica ta e ca o jertfă de ardere de tot adusă Domnului; deci, ea să fie dar adus lui Dumnezeu din inimă desăvârşită. Să-ţi amintească faptul că tu eşti dator să fii luminător care arde şi luminează. „Acela” – s-a spus despre Ioan Botezătorul – „era făclie care ardea şi lumina” (Ioan 5, 35).
Sursa:
Sfântul Ioan din Kronstadt, În lumea rugăciunii, traducere de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucureşti, 200
Pagini