SLUJIREA ÎNTREGII ZIDIRI

PrintPrint
Sfantul Ioan din Kronstadt
Întreaga creatură – soarele, luna, stelele, pământul, apa, aerul, focul, plantele, păsările, peştii, vieţuitoarele patrupede, insectele – slujeşte lui Dumnezeu prin calităţile şi însuşirile date lor de la Dumnezeu; viţa de vie aduce roade, mărul aşijderea, şi aşa mai departe. Cu atât mai mult omul trebuie să slujească lui Dumnezeu prin calităţile ce i-au fost date ca fiinţă raţională, liberă, sensibilă; slujirea lui trebuie să pornească din minte şi din inimă, să fie de bunăvoie, nesilită, deşi se face şi cu o constrângere de sine sau a altora. În slujirea lui Dumnezeu e viaţa şi fericirea creaturii. Iar smochinul neroditor se taie şi se aruncă în foc. Când nu slujesc lui Dumnezeu, puterile şi însuşirile omului iau o direcţie pervertită, mincinoasă, catastrofală pentru el (desfrânare, beţie, erezie, pornire spre scandal), dar atunci când slujesc lui Dumnezeu direcţia lor este dreaptă, armonioasă, paşnică, roditoare, mântuitoare, luminătoare.   
Sursa: 
Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pământ, traducere de Boris Buzilă, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 215.

Continut recent

Comentarii recente