ŞCOALA DUMNEZEIASCĂ

Vezi că aceia care sunt doritori de a învăţa artele, ştiinţele şi înţelepciunea lumească intră în şcoli şi studiază la dascăli iscusiţi, ascultă îndrumările acestora şi iau aminte la reguli, călăuzindu-se de ele în faptele lor, căci altfel nu pot învăţa, dacă nu le săvârşesc pe toate după povăţuirile şi legile date de către dascăli. Asemenea şi creştinilor – ucenicilor lui Hristos – li se cuvine să se înveţe de la Dânsul dacă vor să capete înţelepciunea duhovnicească şi cerească, aşa după cum Însuşi El ne zice: „Învăţaţi-vă de la Mine” (Matei 11, 29), întrucât El este Înţelepciunea Ipostatică a lui Dumnezeu, „Cel Ce de la Dumnezeu S-a făcut pentru noi înţelepciune” (1 Corinteni 1, 30), şi trebuie ca ei să fie cu luare-aminte la preasfintele şi preaadevăratele Sale dogme, învăţături şi legi care ne sunt date în sfânta Sa Evanghelie – dumnezeiasca şi cereasca şcoală. Din acestea învăţăm adevărata pocăinţă, credinţă, smerenie, dragoste, răbdare, blândeţe şi multe altele, căci tocmai în ele stă înţelepciunea creştinească a duhului, care este dispreţuită şi umilită înaintea lumii, însă preamărită înaintea lui Dumnezeu. Învăţătorii cei iscusiţi, când ne vorbesc despre legile ştiinţelor, ne arată şi chipul în care se pot înfăptui acestea, căci legea în sine, fără o pildă grăitoare, puţin folos aduce, sau aproape nici unul. Dorind să-i înveţe pe ucenicii lor, dascălii le şi arată în faptă învăţătura legii, pentru ca ei, privind la regulă şi totodată la lucrare, mai bine să deprindă a săvârşi acele lucruri. Asemenea, creştine, a făcut şi Hristos, Cerescul şi Preaînţeleptul nostru Învăţător. El nu ne-a înfăţişat doar dogmele învăţăturii Sale cereşti, ci ne-a pus dinainte şi chipurile ei, după cum ne şi zice: „Pildă v-am dat, ca şi voi să faceţi aşa cum am făcut Eu cu voi” (Ioan 13, 15). Ne-a învăţat smerenia, răbdarea, dragostea, blândeţea şi toate celelalte virtuţi şi a binevoit să ni le arate prin fapte pe acestea, atunci când S-a smerit pentru noi chiar şi până la spălarea picioarelor ucenicilor (Ioan 13, 5); a răbdat şi a fost „ascultător până la moarte şi încă moarte pe Cruce” (Filipeni 2, 8); i-a iubit pe vrăjmaşii Lui şi s-a rugat pentru ei: „Părinte, iartă-le lor!” (Luca 23, 34); şi astfel ne-a înfăţişat un chip viu şi neprihănit al unei vieţi bineplăcute lui Dumnezeu, în care stă adevărata înţelepciune. Aceasta este marea învăţătură pe care ni se cuvine să o deprindem de la Dascălul nostru Hristos, dacă voim a fi învăţăceii Lui, adică a fi creştini. Căci un creştin nu este altceva decât ucenicul lui Hristos.