Duminica Hananeencei - 17 după Cincizecime: Page 3din5

PrintPrint

Domnului, cu atât mai mult un astfel de răspuns!

A dus-o la o deznădejde nespus de mare şi faptul că a văzut că o dată cu ea sunt refuzaţi şi mijlocitorii ei, dar şi aceea că a auzit că nu i se poate împlini cererea. Totuşi femeia n-a deznădăjduit; şi când a văzut că mijlocitorii ei n-au nici o putere, s-a folosit de o neruşinare vrednică de laudă.

Mai inainte nici nu îndrăznea să vina în faţa lui Iisus, că ucenicii spusesera despre ea: „Strigă în urma noastră!”. Şi tocmai când ar fi trebuit să plece, deznădăjduită, tocmai atunci femeia vine mai aproape şi I se închină zicând:
„Doamne, ajuta-mi!”

- Ce înseamnă asta, femeie? Ai mai multă îndrăznire decât apostolii? Ai, oare, mai multă putere?

- N-am deloc nici îndrăznire, nici putere, ci chiar sunt plină de ruşine! Dar îndrăznirea aceasta neruşinată I-o pun în faţă în loc de rugăciune. Poate va avea milă de îndrăznirea mea!

-  Pentru ce faci asta? N-ai auzit că a spus: „Nu sunt trimis decât pentru oile cele pierdute ale casei lui Israel?”

- Am auzit, răspunde femeia. Dar El este Domn. De aceea nu i-am spus: „Roagă-Te pentru mine! Cere pentru mine ajutor de la Dumnzeu!, ci: „Ajută-mă!”

-  Ce-a făcut Hristos?

- Nu S-a multumit cu ce a spus, ci îşi prelungeste mai departe refuzul, spunând:

„Nu este bine să iei plinea copiilor şi să o dai căţeilor!”

Când a învrednicit-o cu un răspuns, atunci a rănit-o mai mult decât cu tăcerea. Acum Domnul nu mai aruncă vina pe altcineva, nici nu mai spune: „Nu sunt trimis”, ci cu cât femeia îşi întărea rugăciunea, cu atât şi Hristos îşi întăreşte refuzul. Pe iudei nu-i mai numeşte oi, ci copii, iar pe ea căţeluş.

-  Ce face femeia?

- Îşi tocmeste apărarea, slujindu-se tocmai de cuvintele Domnului. „Chiar dacă sunt un caţeluş, spune cananeanca, nu sunt o străină!”

Pe bună dreptate spunea Hristos: „Spre judecată am venit!” Cananeanca filozofează; rabdă şi crede, deşi e ocărâtă; iudeii, deşi sunt tămăduiţi şi cinstiţi, Îl răsplătesc cu cele potrivnice.

„Ştiu şi eu, Doamne, spune femeia, ştiu că hrana este trebuincioasă copiilor; dar nici eu nu sunt oprită, deşi sunt un căţeluş. Dacă nu mi-i îngăduit să mănânc, atunci nu mi-i îngăduit să mănânc nici firimiturile. Dar dacă trebuie să mănânc şi eu cât de puţin, atunci nici nu pot fi oprită chiar dacă sunt un căţeluş. Da, sunt un căţeluş! Dar tocmai aceasta mă face să am parte şi eu de mâncare!”.

Pentru aceasta o tot amână Hristos! Ştia că are să grăiască asa! Pentru aceasta i-a refuzat darul, că să-si arate filozofia ei.Daca n-ar fi voit s-o ajute, n-ar fi ajutat-o nici mai târziu şi nici n-ar fi refuzat-o iarăşi.
Hristos a făcut acum ceea ce făcuse mai înainte cu sutaşul când i-a spus: „Venind îl voi vindeca”, că să aflăm credinţa sutaşului şi să-l auzim spunând: „Nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu”; ceea ce făcuse cu femeia cu scurgere de sânge când i-a spus: „Am simţit puterea ce a ieşit din Mine”, că

Comentarii recente