ROADA CĂRNII TALE

PrintPrint
Dacă ne vom gândi la formă, atunci nu vom intra, oarecum, niciodată în viața veșnică. Este același lucru ca și atunci când ne e frică de moarte sau este ca un fel de poartă. De nu vei trece prin ea, atunci nu vei intra acolo. Așadar, aceasta e forma. Vreau să spun... ar trebui să începi să vezi lumina în întuneric. La început este întuneric, întunericul trebuie să fie acolo. O lumină nouă trebuie să se arate, fără să știi, trebuie să fie roada ta, roada cărnii tale. Căci altfel nu poți intra în legătură cu ea. Este ca un fel de cuvioșie, ca o teamă... de a nu pierde sau de a nu face un pas greșit... și apoi te pregătești pentru acest singur pas, te aduni și îl faci. Tu ești cel care l-ai făcut. Poate nu ești mulțumit de el, dar, la urma urmei, tu l-ai făcut. Pentru tine, este forma cea mai pură, este calitate adevărată. Vreau să spun, aceasta e ceea ce contează.
Sursa: 
Compozitorul Arvo Pärt, Cântul inimii – puterea cuvântului și a muzicii (AP), traducere de Laura Mărcean & Olga Bers

Continut recent

Comentarii recente