CURĂȚAREA POMULUI

PrintPrint
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi că un grădinar, când curăță un pom - un măr sau altul asemenea -, îi taie vlăstarii și ramurile netrebuincioase, care vlăguiesc pomul de puteri și opresc roadele din creșterea lor sau care pot să-l și usuce, de nu vor fi tăiate dintru început. Tot omul este asemenea unui pom și dinlăuntrul său, din inimă, întocmai unor cioturi și unor lăstari, se ivesc gândurile cele rele, poftele necurate, mânia, răutatea, iubirea de argint, hoția, minciuna, viclenia, lăcomia, cârtirea, hula și toate celelalte, după cum zice Hristos: "Din inimă ies gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule" (Matei 15, 19). Precum grădinarul curăță un pom, tăindu-i ramurile și cioturile netrebuincioase, pentru ca acestea să nu strice pomul când vor crește, așa i se cuvine oricărui creștin să-și curețe inima și să taie din ea cugetele rele îndată ce vor începe să iasă din inimă și să se arate, pentru ca nu cumva, crescând ele, să păgubească omul lăuntric și duhovnicesc. Așa precum cioturile și lăstarii netrebuincioși, crescând din pom, îl secătuiesc de vlagă și astfel îl fac neroditor, iar mai apoi îl și usucă, întocmai și gândurile rele, de nu sunt tăiate de la început, ci li se îngăduie să crească, îl aduc la istovire pe omul cel lăuntric și duhovnicesc, îl fac neroditor și îi preschimbă sufletul într-o ramură uscată, iar mlădița uscată se va scoate afară din via lui Hristos (Ioan 15, 6). Sfârșitul unui asemenea suflet este arderea, după cum zice și Scriptura: "Iată, securea stă la rădăcina pomilor și tot pomul care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc" (Matei 3, 10).
Sursa: 
Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

Comentarii recente