MALUL MĂRII

PrintPrint
Sfantul Ignatie Briancianinov
Cu cine poate fi asemănat un creștin care îndură suferințele vieții pământești cu o adevărată cugetare duhovnicească? El este aidoma unui călător care stă pe malul mării zbuciumate. Valurile cărunte se apropie înverșunate de picioarele drumețului și, izbindu-se de nisip, se împrăștie în stropi mărunți la picioarele lui. Marea, certându-se cu viforul, urlă, înalță valuri cât munții, fierbe, clocotește. Valurile se nasc și se înghit unele pe altele, iar crestele lor sunt încununate cu spumă albă ca zăpada. Acoperită de ele, marea închipuie prin sine gura de necuprins, împresurată cu dinți, a unui balaur înfiorător. Tainicul călător privește cu cuget molcom acest spectacol amenințător. El își ține ochii îndreptați spre mare, dar unde se află oare cugetările și inima lui? Gândul său este la porțile morții, inima sa - la Judecata lui Hristos. De pe acum el stă înfățișat înaintea lor prin cuget și simțire; acolo se află grijile lui și teama sa, de care fuge toată frica ispitelor pământești. Valurile se vor domoli și se va potoli marea. Acolo unde se înălțau valuri înfuriate, se va întinde luciul neclintit al apelor ostenite de furtună. După o răscolitoare neliniște, ele se vor retrage într-o tăcere de moarte. în luciul lor străveziu se va oglindi soarele înserării. Privind din limanul pașnic al mănăstirii la marea vieții, tulburată de furtuna ispitirilor, âți mulțumesc Ție, Domnului și âmpăratului meu, căci Tu m-ai adus în împrejmuirea sfântului locaș! M-ai ascuns "în taina feței Tale de răzvrătirea omenească"! M-ai adăpostit "în cortul Tău de grăirea împotrivă a limbilor"! (Psalm 30, 20-21) Numai pentru aceasta se mâhnește sufletul meu și se tulbură în neștire: anume când se întreabă dacă va trece oare din locul acesta, de pe țărmul mării schimbătoare și necredincioase a vieții, "la loc de sălășluire minunată, până la casa Domnului, în glasul bucuriei și al mărturisirii, al sunetului de prăznuire" (Psalm 41, 4-5); așeza-mă-voi oare acolo în vecii vecilor? Cât despre suferințele pământești - "în Domnul am nădăjduit, nu mă voi teme: ce îmi va face mie omul?" (Psalm 55, 11).
Sursa: 
Sfântul Ignatie Briancianinov, Cunoașterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii văzute, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,

Comentarii recente