RAȚELE ȘI GȘTELE

PrintPrint
Sfantul Ambrozie de la Optina
Mi-a fost dăruit un covor cu rațe minunat reprezentate. Regret că s-a neglijat a se figura pe el și gâște, căci era mult loc pe covor. Un asemenea gând mi-a venit în minte deoarece însușirile și comportamentul rațelor și gâștelor dau o bună imagine a patimilor slavei deșarte și a mândriei. Deși slava deșartă și mândria au aceeași origine și aceleași însușiri, ele diferă prin efectul lor: slava deșartă încearcă să atragă lauda oamenilor, și de aceea ea se pleacă adesea căutând să placă oamenilor, pe când mândria degajă dispreț și lipsă de respect pentru altul, chiar dacă este lacomă de lingușiri. Dacă are un aspect agreabil și seducător, iubitorul de slavă deșartă se va face frumos; el se va făli ca un gâscan, și aceasta cu toate că adesea el nu are decât emfază (exagerare) și stângăcie. Dar dacă omul stăpânit de slavă deșartă nu este nici atrăgător și nici dotat cu alte calități, el va dori să placă altora pentru a-și atrage laudele și ca un rățoi va striga: "Adevărat! Adevărat!" (în rusă: tak! tak!) atunci când în realitate și adevărul adevărat nu este totdeauna astfel (tak). și chiar dacă adesea, în adâncul lui, nu va fi de acord cu ceva, din lașitate el va căuta să pară că este. Cât despre gâscă, dacă ceva nu merge după cum vrea ea, ridică aripile și țipă: "Kaga! Kago!" La fel și omul care este mândru, dacă se bucură de un oarecare credit în cercul său, adesea va ridica vocea, va striga, va discuta, va obiecta, va insista asupra propriei sale păreri. Dar dacă se întâmplă că, într-o asemenea ocazie, acest om bolnav de mândrie nu dispune de nici o influență și de nici un drept, el va începe cu o mânie nestăpânită să-i batjocorească pe ceilalți, ca gâsca ce sâsâie clocindu-și ouăle. și dacă unul ca acesta are posibilitatea de a mușca pe cineva, credeți-mă, îl va mușca! âncepând să scriu această parabolă m-am gândit că ea este folositoare tuturor, deoarece slava deșartă și mândria ne ating pe toți într-un fel sau altul. Ori nimic nu împiedică (întârzie) mai mult mersul duhovnicești ca aceste patimi. Pretutindeni unde este revoltă, dezacord sau ceartă, priviți bine și veți vedea că, în majoritatea cazurilor slava deșartă și mândria sunt cauza. Tocmai de aceea Apostolul Pavel poruncește: "Să nu fim iubitori de mărire deșartă, supărându-ne unii pe alții și pizmuindu-ne unii pe alții" (Galateni 5, 26). Pizma, ura și gelozia sunt adesea fiice ale mândriei și slavei deșarte. Sfântul Macarie Egipteanul arată înlănțuirea acestor patimi, cum ele se antrenează reciproc și cum una o naște pe cealaltă. El scrie că ura vine de la mânie, mânia de la mândrie și mândria de la iubirea de sine. și Domnul arată limpede în Evanghelie că aceia care fac bine pe acest pământ pentru iubirea de slavă își vor primi plata aici.
Sursa: 
Sfântul Ambrozie de la Optina, Starețul Ambrozie de la Optina, traducere de John B. Dunlop, Ed. Sfintei Mănăstiri Polovragi

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente