OGLINDA PRĂFUITĂ

PrintPrint
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi că oglinda prăfuită sau afumată nu-ți arată nimic, oricât ai privi într-însa; însă de vrei să-ți vezi chipul și murdăriile de pe el, atunci trebuie să o ștergi. Asemenea este și conștiința omenească: dacă e pângărită cu multe năravuri păcătoase și cu o viață nelegiuită, omul nu zărește în ea patimile ce s-au lipit de sufletul lui și umblă așa, pângărit din cap până-n picioare, ca un arap, și cade dintr-un păcat în altul fără teamă. Pustiitoare și jalnică este această stare! Un asemenea om nu-și vede spurcăciunea și mârșăvia, însă o va vedea atunci când se vor deschide cărțile spre rușinare înaintea întregii lumi, a ângerilor și a oamenilor, și i se vor pune dinainte păcatele lui, după cum grăiește Dumnezeu: "Mustra-te-voi și voi pune înaintea feței tale păcatele tale" (Psalmul 49, 22). Atunci el se va vedea pe sine ca un arap negru și ca o dihanie înfiorătoare, căci mârșăvia sufletului, ce se ascunde acum înlăuntru, se va da atunci pe față. La fel se va vădi și frumusețea sufletelor celor drepte și ele "vor străluci ca soarele în âmpărăția Tatălui lor" (Matei 13, 43). Atunci sărmanul păcătos va începe să se scârbească de sine însuși, să se urască pe sine, să fugă de sine și va dori să se prefacă în nimic, dar nu va putea, căci în veci nesfârșită va sta asupra lui această sluțenie, spre a-l vădi că și-a petrecut viața pe pământ într-o asemenea mârșăvie. O, de-ar vedea omul urâciunea aceasta, zărind-o de pe acum, neîncetat ar plânge și ar căuta să se izbăvească de ea prin harul lui Hristos; însă, spre nenorocirea sa, orb fiind, nu o vede. Dar când oglinda este curată, atunci le arată deslușit pe toate care se găsesc înaintea ei; vedem în ea atât murdăriile cele mari de pe chipul nostru, cât și pe cele mărunte. Asemenea este și conștiința cea curată: zărește până și cele mai "mici" patimi și omul le spală pe acelea prin pocăință, prin lacrimi și prin credință. Această cugetare te învață să-ți vii întru simțire, să te adâncești în Legea Domnului, care arată și dă în vileag păcatele noastre și să te pocăiești și să-ți curățești conștiința printr-o stăruitoare cercetare de sine, prin pocăință și prin credință și în acest chip să începi o viață nouă, așa încât la ânfricoșata Judecată să nu fie vădite spre aflarea lumii întregi acele păcate ale tale pe care acum, rămânând singur cu tine însuți, nu vrei să le cercetezi, să le cunoști și astfel să le curățești.
Sursa: 
Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

Comentarii recente