ASFIXIEREA SUFLETULUI

PrintPrint
Sfantul Ioan din Kronstadt
Postul îi este necesar creștinului deoarece, de la înomenirea Fiului lui Dumnezeu, firea omenească a fost înduhovnicită, îndumnezeită și noi tindem acum spre Împărăția de Sus, care "nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt" (Romani 14, 17). "Bucatele sunt pentru pântece și pântecele pentru bucate și Dumnezeu va nimici și pe unul și pe celelalte" (1 Corinteni 6, 13). A mânca și a bea înseamnă a face o patimă pentru plăceri trupești și aceasta este o caracteristică a păgânilor, care, necunoscând desfătări spirituale, cerești, își irosesc viața în plăcerile pântecelui, mâncând și bând în exces. De aceea Domnul osândește, nu o dată, în Evanghelie această păgubitoare patimă. Este oare rațional ca omul să trăiască mereu într-un delir al pântecelui, într-un râgâit de mâncare? Poate fi redus omul la o bucătărie ambulantă, sau la un coș în continuă fumegare, cu care i-am putea compara, pe bună dreptate, pe cei ce fumează continuu? Ce plăcere poate fi aceea să trăiești mereu în aburi de mâncare și în fum de tutun? Cu ce ar putea semăna casele noastre? De ce să viciem aerul cu miasme, pe care să le și respirăm și, mai presus de aceasta, de ce să ne întunecăm și să ne asfixiem sufletul, să ucidem în el cele din urmă potențe?
Sursa: 
Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 287-288.

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente