COPILAȘUL ȘI MAMA

PrintPrint
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi că un copilaș aleargă mereu la mama lui pentru orice trebuință; de vrea mâncare, apă, sau poate altceva, i le cere mamei; dacă dă de vreun necaz, iarăși fuge la maica sa. Și chiar și atunci când primește vreo pedeapsă de la ea, nu se desprinde de mama lui, ci rămâne în preajma ei și se lipește de dânsa, o iubește și tot de la ea le cere pe toate. Întocmai este și credința creștină, care-L primește și Îl are pe Dumnezeu drept Tată. Ea lasă în urma sa tot ce este în afara Domnului și doar la El aleargă pentru orice trebuință, zicând împreună cu Prorocul: "Tu ești nădejdea mea, partea mea ești în pământul celor vii" (Psalmul 141, 5); și încă: "Lipitu-s-a sufletul meu de Tine și pe mine m-a sprijinit dreapta Ta" (Psalmul 62, 8). Un astfel de suflet credincios pe toate, cu smerenie și cu frică, le va cere și le va aștepta de la Dumnezeu, Tatăl său: "toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de Sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor" (Iacov 1, 17). De primește cele cerute, Îi mulțumește, iar de nu, totuși nu deznădăjduiește, ci le așteaptă cu răbdare, strigând cu Prorocul: "Către Tine am ridicat ochii mei, Cel Ce locuiești în cer. Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, așa sunt ochii noștri către Domnul, Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi" (Psalmul 122, 1-2). Și așa precum copilul fuge la mamă când vede necazul și nenorocirea, căutând la ea ajutor și ocrotire, iar când se află în boală și în neputință, suspină către mama sa și își întinde mâinile spre ea, spunându-și beteșugul, asemenea și inima cea credincioasă, în orice ispitire și nenorocire, aleargă la Dumnezeu și cere de la El ajutor și apărare, strigând către Dânsul împreună cu toți drepții: "Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam și în neam" (Psalmul 89, 2); și încă: "Tu ești scăparea mea din necazul ce mă cuprinde; bucuria mea, izbăvește-mă de cei ce m-au înconjurat" (Psalmul 31, 8). Și de va primi pedeapsă de la Tatăl Ceresc, tot nu se va depărta de Dânsul, ci va lua drept bune toate cele ce sunt trimise de la Bunul Dumnezeu, amintindu-și acel cuvânt de mângâiere pe care El îl grăiește fiilor Săi: "Fiul meu, nu fi nebăgător de seamă de dojana Domnului, nici nu slăbi fiind certat de Dânsul. Căci pe cel pe care îl iubește Domnul îl ceartă și bate pe tot fiul pe care îl primește" (Evrei 12, 5-6). Și precum un copil se depărtează și fuge de oamenii necunoscuți și străini, căci se teme de ei chiar de nu se află în primejdie, asemenea și sufletul cel credincios, întrucât nu este din această lume, se depărtează și se ferește de ea și de toate cele ale ei întocmai ca de un străin, pentru ca nu cumva prin alipirea de lume să se depărteze și să se lipsească de Dumnezeu. Cinstea, slava, bogăția și dulceața lumii sunt îndoielnice pentru acel suflet; el se păzește de cei ce uneltesc cele pământești și stricăcioase atât cu fapta, cât și cu cuvântul; se ferește de ei ca de străini și nu se poartă cu ei prietenește, căci se teme să nu se depărteze de Dumnezeul său prin prietenia cu aceștia și să nu se lipsească de dragostea Domnului prin iubirea lor. Și așa cum un copil, chiar de va fi ademenit de necunoscuți și ispitit de ei cu un măr sau cu orice alt lucru asemănător, nu se va dezlipi de mama lui și nu va merge după străini, deși se mai întâmplă să se apropie de ei și să primească cele oferite, însă luându-le, cu frică și cu grăbire se întoarce și fuge la maica sa, asemeni face și un suflet credincios: deși această lume îl ademenește cu slava, cinstea și plăcerea ei, el nu-i împlinește voia și nu se dezlipește de Dumnezeul lui; nu se ține de lume, ferindu-se de ispitele acesteia, "pentru că toate cele ce sunt în lume - pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții - nu sunt de la Tatăl, ci din lume sunt" (1 Ioan 2, 16). Și chiar de se întâmplă să primească cinstirea ce i se aduce, o primește cu frică, temându-se ca nu cumva să cadă de la Dumnezeu prin acea slăvire, care în mare parte schimbă înspre rău deprinderile cele bune; și socotește că cinstea aceea este pentru el o ascultare, nu o desfătare și o plinește pe aceasta cu frică, spre slava Domnului său și spre folosul aproapelui. Tot astfel, și de i se dăruiește bogăție, el nu-și leagă inima de ea, ci doar de Dumnezeu se lipește; mâncarea, băutura, haina, odihna și adăpostul le primește după trebuință, căci fără acestea nu ne este cu putință a trăi, dar nu le folosește spre plăcere și răsfăț, ci se slujește de ele cu frică de Dumnezeu, pentru a nu-L mânia pe Domnul cu prisosința, lipsindu-se prin aceea de mila Lui și căzând de la Dânsul. și după cum un copil, chiar de este smuls de străini de lângă mama lui și tras în lături, se ține totuși de ea cu putere, o strânge în brațe, plânge și strigă pentru a nu se despărți de dânsa, întocmai face și inima cea credincioasă: cu toate că diavolul și lumea cea rea se străduiește să o desprindă de Domnul, aducând asupra ei necazuri, suferințe și nenorociri, ea totuși se ține strâns de Dumnezeul său, rugându-se Lui cu stăruință și cerându-I să nu o lase în necazuri și să-i fie ajutor împotriva vrăjmașilor Lui. Într-un cuvânt: așa cum un prunc își pune toată nădejdea pentru bunăstarea sa întru a fi în preajma mamei lui, iar îndepărtarea de ea o socotește drept lipsire de darea cea bună, asemenea și sufletul credincios, pentru care toată fericirea și desfătarea este ca numai de Dumnezeu să se alipească și care găsește că este o nenorocire a te lipi de făptură și a te desprinde astfel de Făcătorul. Din această întâmplare să înveți, creștine, ce este credința creștinească și vie, care nu poate fi fără frica de Dumnezeu și fără dragoste. Citește sfinții Psalmi, scrierile Prorocilor și ale Apostolilor, precum și viețile Sfinților, care prin credința lor au bineplăcut Domnului, și vei înțelege adevărul, iar de acea credință care este purtată doar pe buze, însă nu și în inimă, tu să nu te smintești, căci mulți sunt plini de una ca aceasta.
Sursa: 
Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

Comentarii recente