MICROBUL

PrintPrint
Sfantul Ioan din Kronstadt
După cum partea materială a ființei noastre se poate dezvolta atât timp cât primește o hrană corespunzătoare, iar dacă în mâncare, în băutură sau în aerul pe care îl respiră nimerește o otravă sau un microb, trupul se îmbolnăvește și poate chiar să și moară dacă nu primește la timp ajutor, tot așa și în ființa noastră spirituală totul poate decurge bine până când apare diavolul. Sufletul se îmbolnăvește, cuprins parcă de paralizie, are nevoie de un grabnic ajutor de la Doctorul ceresc, Dumnezeul duhurilor, ajutor care nu poate fi obținut decât prin rugăciunea credinței. Trebuie să ne păzim cât putem mai mult, pentru ca prin duhul și prin faptele noastre să nu ne dăm duhurilor rele, celor de sub cer. Pentru ca ele să nu fie suflare a sufletului nostru, luând locul lui Dumnezeu, pentru ca răul din care este alcătuită natura lor să nu devină propria noastră natură. De altfel, trebuie să ne aducem mereu aminte că ele sunt mai mult în noi decât în lume, dar că Dumnezeu are asupra lor deplină autoritate și le îngăduie să lucreze în lume pentru dezmeticirea și îndreptarea oamenilor, în limitele adevărului, bunătății și înțelepciunii Sale. Sunt însă oameni care îl au pe diavolul în îmbrăcăminte, în mâncare și în băutură, după cum creștinii adevărați se îmbracă întru Hristos și se hrănesc cu Trupul și cu Sângele Lui. Pretutindeni în lume există o dualitate a contrariilor: unul împotriva altuia; sufletul se luptă cu trupul, binele cu răul. Satana își are slugile și ajutoarele sale pentru a-și răspândi domnia în lume. Domnul îi are pe ângeri, pe care îi dă fiecărui creștin drept paznic și drept călăuză spre fericita âmpărăție a lui Hristos.
Sursa: 
Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 86-87.

Continut recent

Comentarii recente