FLOAREA OFILITĂ

PrintPrint
Sfantul Teofan Zavoratul
Cât de frumoasă este această lume, însă plină de moarte! Ea se aseamănă unei flori care s-a deschis într-o lună de primăvară: înflorește atâta timp cât roua și ploaia o țin în viață; îndată ce vine arșița, floarea se ofilește. Așa și moartea face să pălească obrajii și strică în mormânt mădularele cele minunat întocmite... Dă-ne, Doamne, scăpare și ocrotire în tărâmul unde drepții sălășluiesc.
Sursa: 
Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia

Comentarii recente