GROAPA ȘI FNTNA

PrintPrint
Sfantul Ierarh Vasile cel Mare
"Groapă a săpat și a adâncit-o" (Psalm 7, 5). În dumnezeieștile Scripturi nu găsim spus în sens bun cuvântul "groapă", după cum nici cuvântul "fântână" nu-l găsim spus în sens rău. Groapă este locul unde a fost aruncat Iosif de frații săi (Facere 37, 20-24). și tot cuvântul "groapă" îl întrebuințează Scriptura când spune că au fost loviți egiptenii "de la cel dintâi născut al lui Faraon până la cel întâi născut al roabei celei din groapă" (Psalm 87, 4); și în Ieremia zice: "Părăsitu-M-au pe Mine, izvor de apă vie, și și-au săpat loruși gropi surpate, care nu vor putea ține apă" (Ieremia 2, 13). Dar și în Daniil este scris de groapa cu lei în care a fost aruncat Daniil (6, 16). Avraam însă sapă fântână (Facere 21, 30); la fel, și slugile lui Isaac (Facere 26, 18); iar Moise, venind la fântână, s-a odihnit (Ieșire 2, 15); și poruncă primim de la Solomon să bem apă din vasele noastre și din izvorul fântânilor noastre (Pilde 5, 15); iar Mântuitorul vorbește lângă fântână despre taine dumnezeiești. Pricina pentru care cuvântul "groapă" este folosit cu privire la cele rele, iar cuvântul "fântână", cu privire la cele bune, socotim că este aceasta: apa din gropi vine din afară, cade de sus; în fântâni însă, sunt vine de apă, care zac sub pământ înainte de a se săpa locurile acelea; ies la iveală însă după ce se dă la o parte pământul care le acoperă și orice altă materie de deasupra lor, care este tot pământ. Și în suflete este, așadar, un fel de groapă, atunci când gândurile cele bune, care cad în suflete, se schimbă și se falsifică. Dacă cineva își schimbă ideile despre cele bune care cad în el, atunci preface acele idei bune în idei rele și potrivnice adevărului și nu mai vrea să aibă în suflet ceva bun. Și iarăși, în suflete sunt fântâni; când sunt date la o parte gândurile cele rele care le acoperă, atunci strălucește lumină și iese la iveală izvor de apă bună de băut, în cuvânt și în dogme. De aceea este de neapărată trebuință ca fiecare să-și facă sieși o fântână, ca să păzească porunca amintită mai înainte, care spune: "Bea apă din vasele tale și din izvorul fântânilor tale!" (Pilde 5, 15) Așa devenim fii ai celor care au săpat fântâni, ai lui Avraam, ai lui Isaac și ai lui Iacov. Nu trebuie să facem groapă, ca să nu cădem în adâncitură, așa cum a spus David în acest psalm, nici să auzim cele scrise în Ieremia spre mustrarea păcătoșilor, despre care Dumnezeu a spus cuvintele pe care le-am adăugat puțin mai înainte: "Părăsitu-M-au pe Mine, izvor de apă vie, și și-au săpat loruși gropi surpate, care nu vor putea ține apă" (Ieremia 2, 13).  
Sursa: 
Sfântul Vasile cel Mare, Tâlcuire duhovnicească la psalmi, traducere de Părintele Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București,

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente