GNDUL POCĂINȚEI

Omul, dacă se pocăiește, de multe se eliberează. Iată, te duci la un prieten și îi spui tot ce ai pe inimă și deja îți este mai ușor. Chiar și pentru un lucru atât de mic. Dar trebuie să ne pocăim din temelie. Omul trebuie să se elibereze de această povară. Dacă mergeți la un al treilea și îi spuneți că, iată, aici am fost nedrept, până și pentru aceasta deja s-a desprins de tine o bucățică [din povara ta]. Altfel, acest venin te va otrăvi. Iar de te duci la un preot și te pocăiești, te spovedești nu ca în fața unui om, ci ca înaintea lui Dumnezeu. Nu-i important că Dumnezeu este nevăzut. Nu contează că preotul poate este păcătos. Dacă omul se pocăiește sincer, se eliberează. Noi, ce-i drept, ne-am obișnuit să trăim așa ca și cum am pune varza la murat - tot împingem și împingem în noi, tot mai adânc, ca să încapă mai mult. și apoi vine o zi când este deja cu neputință să mai trăim așa...