CERUL ȘI PĂMNTUL

PrintPrint
Sfantul Tihon din Zadonsk
Privești cerul care-i atât de minunat, înalt și întins, împodobit cu felurite stele; soarele și luna, care strălucesc, luminând întreaga lume; norii care, trecând prin văzduh dintr-o parte în alta și asemănându-se cu niște burdufuri, izvorăsc ploaie și ne adapă grânele. Simțurile și mintea îți înfățișează pământul cu tot ce-l umple: cu pomi și ierburi, cu dobitoace și fiare, cu mări, lacuri, râuri, izvoare și cu celelalte podoabe ale sale. De la cele văzute înalță-te cu mintea la cele nevăzute, de la contemplarea lumii - la Ziditorul ei. Să-ți fie această împrejurare un prilej pentru a te minuna: 1) de măreția Dumnezeului nostru, Care pe toate acestea din nimic le-a izvodit cu un singur cuvânt (Facerea 1); 2) de înțelepciunea Aceluia, Care atât de înțelept le-a făcut pe toate; 3) de bunătatea Lui, Care pe toate acestea pentru noi le-a zidit. Cel ce va cugeta astfel și prin zidire va cunoaște puterea, înțelepciunea și bunătatea Ziditorului va fi răpit cu duhul și întru bucurie va cânta dimpreună cu Psalmistul: "Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne! Toate întru înțelepciune le-ai făcut" (Psalmul 103, 24).
Sursa: 
Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

Comentarii recente