PRIZONIERUL

PrintPrint
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi că un om care a căzut prizonier la un dușman hain îndură suferințe de tot felul. El este ferecat în lanțuri de fier, este silit să trăiască după voia celui ce l-a înrobit, să-i facă pe plac celui care îl căznește, și rabdă batjocoririle, defăimările și rănirile pricinuite de acela - într-un cuvânt, duce o viață plină de amărăciune, care nu este cu nimic mai bună decât însăși moartea. De la această înrobire simțită, întoarce-ți mintea spre înrobirea cea nevăzută. în ce amarnică prinsoare se chinuiește sufletul cel păcătos care a fost luat sub stăpânire de diavolul, stăpânitorul acestei lumi! Legându-l cu lanțurile poftelor lumești, el își săvârșește reaua sa voire asupra sufletului înrobit, îl face de râs, îl batjocorește, peste rănile cele vechi îi face altele noi, îl târăște dintr-o nevoie în alta și-l ademenește dintr-o fărădelege în alta. Amarnică e robia cea trupească, însă cea sufletească este și mai cumplită! Căci cel robit trupește, deși lucrează cu trupul pentru chinuitorul său, cu duhul este slobod și duhul lui nu poate fi legat sau stăpânit de nimeni. și-apoi, el se va izbăvi de necazul său prin moarte. ânsă cel care are sufletul său înrobit, deși poate fi slobod cu trupul, este mai nenorocit decât oricare dintre cei robiți trupește, căci unul ca acesta va fi legat în veci, dacă nu se va izbăvi prin harul lui Hristos. O astfel de înrobire e cu mult mai păgubitoare prin faptul că păcătosul n-o vede; el gândește despre sine că e slobod, că nu slujește nimănui, însă de fapt este mai nenorocit decât cel ce are trupul ferecat în lanțuri.
Sursa: 
Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

Comentarii recente